Unul din tool-urile de la Google Labs este Gmail Tasks. Este un sistem foarte simplu de notițe pentru lucrurile ce trebuiesc făcute zilnic și spre deosebire de Google Notebook pe care l-am mai recomandat [1] pentru asta, știe să facă doar notițe de taskuri.

Pentru activare, folosiți link-ul de Labs din contul de Gmail.

Lista de task-uri poate fi ținută la îndemână prin Firefox Bookmarks, într-un sidebar.  Pentru aceasta, trebuie adăugat linkul http://mail.google.com/tasks/ig în bookmarks. După creerea lui, click dreapta pe el, apoi din Properties se selectează opțiunea “Load this bookmark in the sidebar”.

Rezultatul este că dacă se dă click pe bookmark, pagina va apărea într-un sidebar în stânga paginii actuale.

[1] http://alexj.info/?p=370

ROSEdu [1] aduce programatorilor pasionați un Curs de Dezvoltare Liberă (CDL) [2]. Proiectul se va desfășura pe o perioadă de 6 săptămâni, în weekend, în Facultatea de Automatică și Calculatoare (EG106).

Cursurile și laboratorele CDL vor învăța studenții cum să dezvolte un software open în cadrul unei comunități. Vor fi prezentate tehnologii de organizare ale unui proiect software (SVN, Trac, git), comunicarea în cadrul unei comunități (folosirea listelor de discuții), debugging-ul programelor, modalități de licențiere a soft-ului, precum și medii de programare (Python, GTK).  Echipele de studenți vor lucra la o serie de proiecte open source în cadrul a Hackathons.

Înscrierile sunt deschise (șî gratuite) [3].

LE: Links MM [4] AE [5]

[1] http://rosedu.org

[2] http://cdl.rosedu.org/

[3] http://cdl.rosedu.org/inscriere

[4] http://pilgrimgray.wordpress.com/2009/02/24/cdl/

[5] http://alex.eftimie.ro/2009/02/24/curs-de-dezvoltare-libera/

Multe persoane care sunt obișnuite cu Windows-ul au oarecare reticențe de a migra complet la un sistem GNU/Linux. Asta pentru că de multe ori trecerea este prea bruscă, persoana respectivă nu are timp să se obișnuiască cu sistemul nou și la prima problemă mai mare se întoarce la sistemul vechi.

Strategia de migrare de la Windows la Linux în cazul sistemelor desktop (pentru home users) pe care am adoptat-o a fost una pe etape, pe o durată mai mare de timp. Primul pas a fost să încep să folosesc software crossplatform, adica programe ce se folosesc și pe Windows și pe Linux. Ideea este că dacă ești obișnuit cu programele ce rulează peste sistemul de operare, contează mai puțin (la prima vedere) ce este în spatele lor. Astfel, o migrare la alt sistem de operare este mai transparentă utilizatorului.

Cel mai folosit program este Mozilla Firefox [1]. Browserul ce este mult superior la Microsoft Internet Explorer și este destul de popular și în lumea Linux și Windows. Opera [2] este alt browser ce are versiuni pentru diverse sisteme de operare.

Pentru cei ce au nevoie de un client de e-mail, alternativa la Microsoft Outlook este Mozilla Thunderbird [3].

Unul din programe a fost Pidgin [4] [5], un client de instant messenging ce înlocuia Yahoo Messenger și, eventual, Google Talk. Acest client s-a dovedit de a avea mai multe feature-uri decât clientul normal de la Yahoo, deși interfața era ceva mai primitivă.

Alt software destul de important a fost Open Office [6] ce vine să înlocuiască suita Microsoft Office. Deși poate de multe ori poate fi mai greu de folosit decât MS Office, oferă aceleași facilități ca acesta, într-un pachet mult mai mic și, bineînțeles, gratuit.

Pentru cei ce programează în Java sau C/C++, Eclipse [7] este IDE foarte folosit pe Windows.

Exemplele pot continua (Amarok [8] în loc de Winamp, XChat în [9] loc de mIRC). KDE a scos un pachet [10] (beta încă) ce oferă multe programe regăsite  pe Linux acum și pe Windows.

[1] http://www.mozilla-europe.org/ro/firefox/

[2] http://www.opera.com/

[3] http://www.mozilla.com/ro/thunderbird/

[4] http://alexj.info/?p=385

[5] http://pidgin.im/

[6] http://www.openoffice.org/

[7] http://www.eclipse.org/

[8] http://amarok.kde.org/

[9] http://www.xchat.org/

[10] http://windows.kde.org

Sun Microsystems oferă o soluţie de virtualizare similara cu VMware numită VirtualBox [1].

Pentru cei obişnuiţi cu VMware se pot descurca foarte uşor cu VirtualBox. Acesta are o interfată mai user-friendly decât VMware şi oferă aceleaşi facilităţi, dar cu o posibilitate de personalizare mai mare (exemplu: posibiltatea de a alege mai multe tipuri de plăci de reţea virtuale, cu MAC-uri setabile, adăugare dispozivtive USB). Un feature interesant (pe care l-aş fi vrut în VMware) este posibilitatea de partajare a directoarelor din sistemul de operare gazdă.

Software-ul este disponibil pe Windows, MacOS şi Linux. Pentru Linux, există şi o versiune Open Source numită VirtualBox OSE ce poate fi foarte uşor instlată pe sistemele Debian-based cu “apt-get install virtualbox-ose”.

Singura problemă majoră pe care am găsit-o  la VirtualBox este faptul că maşinile create nu pot fi mutate pe altă maşină fizică.

Important de menţionat pentru unii, VirtualBox vine şi în limba Română.

[1] http://www.virtualbox.org/

După o perioadă foarte lungă de development și testing, comunitatea Debian [1] a scos versiunea finală a Debian 5.0 aka Lenny [2].

Debian este o distribuție foarte populară, mai ales în lumea serverelor. Multe alte distribuții cunoscute se bazează pe el (Ubuntu, Knoppix, DSL) și este de mulți considerata ca a fi adevăratul sistem de operare GNU/Linux.

Happy downloading! [3]

Later edit:

alexj@thor:~$ cat /etc/debian_version
5.0

Instalarea a mers fără nici o problemă. La fel și instalarea programelor pe care le folosesc de obicei, precum și migrarea datelor personale de pe vechiul sistem (lenny beta).

Recomand Debian față de Ubuntu pentru că mi se pare mult mai ușor de folosit (este mult mai flexibil) și nu are la fel de multe probleme ca Ubuntu (apreciez faptul că aceată versiune a stat 22 de luni în dezvoltare înainte de a fi scoasă, spre deosebire de Ubuntu care este scos la un interval fix indiferent de câte bug-uri are).

[1] http://debian.org

[2] http://debian.org/News/2009/20090214

[3] http://debian.org/CD/http-ftp/#stable

Am mai discutat despre OpenVZ [1] iar în continuare voi prezenta un deployment simplu.

Pornim de la o maşină VMware (în cazut unei instalări reale, în locul mașinii VMware am avea o stație fizică) în care avem instalat un Debian Lenny (basic install). Acesta va fi serverul OpenVZ cu numele de hostname Cronus. Instalăm pe el un server OpenSSH pentru a uşura controlul maşinii. Măsina este conectată la maşina fizică prin interfaţa eth0, care este şi conexiunea la Internet (prin NAT). Paşii de instalare OpenVZ ar fi:

Adăugare Repository

cronus:~# echo  “deb http://download.openvz.org/debian-systs etch openvz” >> /etc/apt/sources.list

cronus:~# wget -q http://download.openvz.org/debian-systs/dso_archiv_signing_key.asc -O- | apt-key add – && apt-get update

Instalat Kernel (varianta pentru mai puţin de 4GB de RAM)

cronus:~# apt-get install fzakernel-2.6.18-686

cronus:~# vim /boot/grub/menu.lst   [kernelul fza trebuie pus ca default]

cronus:~# reboot

Instalare utilitare de control şi template-ul de container Debian

cronus:~# apt-get install vzctl vzquota
cronus:~# apt-get install linux-image-openvz-686
cronus:~# apt-get install vzctl-ostmpl-debian-5.0-i386-minimal

Creere containere (3 maşini)
cronus:~# vzctl create 10 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal
cronus:~# vzctl create 20 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal
cronus:~# vzctl create 30 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal

Pornire maşini
cronus:~# vzctl start 10
cronus:~# vzctl start 20
cronus:~# vzctl start 30

Setare hostname-uri
cronus:~# vzctl enter 10
root@localhost:/# echo "zeus">/etc/hostname
root@localhost:/# exit
cronus:~# vzctl enter 20
root@localhost:/# echo "poseidon">/etc/hostname
root@localhost:/# exit
cronus:~# vzctl enter 30
root@localhost:/# echo "hades">/etc/hostname
root@localhost:/# exit

Un restart la maşini (pentru hostname)
cronus:~# vzctl restart 10
cronus:~# vzctl restart 20
cronus:~# vzctl restart 30

Testare (comandă la distanţă)
cronus:~# uname -a
Linux cronus 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 10 uname -a
Linux zeus 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 20 uname -a
Linux poseidon 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 30 uname -a
Linux hades 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux

Tips & triks: Alias la comenzi
cronus:~# echo "alias zeus='vzctl enter 10'">>~/.bashrc
cronus:~# echo "alias poseidon='vzctl enter 20'">>~/.bashrc
cronus:~# echo "alias hades='vzctl enter 30'">>~/.bashrc
cronus:~# source ~/.bashrc
Rezultat:
cronus:~# zeus
entered into CT 10
root@zeus:/#

Paginile de documentaţie folosite au fost [2] şi [3].

[1] http://alexj.info/?p=464

[2] http://wiki.openvz.org/Installation_on_Debian

[3] http://wiki.openvz.org/Basic_operations_in_OpenVZ_environment

Iată o problemă ce nu prea este documentată dar cu care, dacă lucraţi cu switch-uri cu management, foarte probabil o veţi întâlni.

Topologie:

Trei switch-uri Catalyst legate între ele în linie şi două hosturi ataşate la capete.

Situaţie:

În primul rând avem între switch-uri legături trunk şi, important, nu rulează VTP (switchurile sunt în transparent mode). Pe switch-uri nu există alt VLAN decât cel default (VLAN1). Host-urile au adrese din acelaşi broadcast domain.

Pe Switch1 şi Switch3 adăugăm VLAN10 şi plasăm porturile spre host-uri în respectivul VLAN. Pe legăturile trunk sunt permise toate VLAN-urile (sau cel puţin 1 şi 10).

Traficul intre host-uri nu va merge. Motivul: Switch-ul 2 nu ştie de VLAN-ul 10. Deşi liniile de trunk ar trebui să permită traficul pe toate VLAN-urile, el nu va comuta cadre din VLAN-uri care sunt sunt propria listă de VLAN-uri. Comanda “show interfaces trunk” dată pe Switch2 va arată ca ‘permite’ toate VLAN-urile, dar nu ‘face forward’ decât la VLAN-urile de care ştie.

Aici intervine VTP-ul şi nevoie adevărată de VTP. Mulţi ar zice că VTP nu îşi are sensul pentru că el doar adaugă/şterge VLAN-uri de pe switch-uri şi oricum porturile trebuiesc introduse manual în respectivele VLAN-uri (iar atunci când un port de tip access este introdus într-un VLAN inexistent, VLAN-ul este creat automat).  Dar şi pentru switch-urile unde nu avem porturi access trebuie să adăugăm VLAN-urile din reţea (de fapt VLAN-urile ce vor trece prin switch-ul respectiv). Prin urmare VTP, care este, din păcate, protocol propietar Cisco, este foarte important pentru a informa întreaga rețea de topologia de VLAN-uri.

Nu ştiu încă daca este doar o problemă de implementare şi dacă această problemă se regăseşte doar pe switchurile Cisco. Dar este bine de luat în considerare când avem de a face cu VLAN-uri.

Sun Microsystems oferă utilizatorilor posibilitatea de a testa ultima versiune de OpenSolaris pe o maşină fizică cu control de la distanţă prin intermediul unui laborator vitual [1].

După înregistrarea (gratuită) la Sun Developers Network aveţi la dispoziţie timp de o oră un sistem întreg. Din păcate nu există acces la Internet (sau nu am găsit eu cum să îl activez) dar aveţi acces de root pentru a face orice pe sistem.

OpenSolaris este versiunea open source al sistemului Solaris de la Sun, sistem bazat pe UNIX.

Ştirea a fost preluată de aici [2].

[1] https://learning.sun.com/solc/course/sandbox-1

[2] http://freeopenidea.blogspot.com/2009/02/play-with-opensolaris-on-remote-virtual.html

Facultatea îşi lasa o amprentă asupra ta. Iată câteva exemple (based on true facts ) colecționate în ultimii 3 ani.

Eşti student la Calculatoare dacă

• petrecerea de Revelion o dai cu muzică de pe YouTube (new)
• ţii minte numărul apartamentul unde trebuie să mergi la petrecere făcând asocierea cu portul de DNS (new)
• pentru a stabili o întâlnire trebuie mai întâi să dai invite pe Google Calendar (new)

• nu te apuci de învatat decât atunci când cade conxiunea la net sau curentul
• îţi dai seama că a venit sesiunea şi ceilalţi din cămin învaţă pentru că îţi creşte viteza la Internet
• vorbeşti cu cei din camera vecina pe messenger pentru ca îţi este lene să te duci până la ei
• foloseşti cablu de reţea UTP pe post de fir de rufe
• nu te uiţi la televizor pentru că îţi ia mai mult să treci peste toate canalele fără să gasăşti nimic decât ţi-ar lua să downloadezi un film de pe reţea
• când te culci urezi celorlati “nb!”
• există în camera de cămin mult mai multe procesoare decât oameni
• mâncarea de acasă vine în cutii de placi video
• nu ai nici apă nici net la camin, dar speri ca mai întâi să vină netul
• îţi strigi colegii nu pe nume ci pe ID-ul de messenger
• vezi un 3 şi întrebi “ce-i epsilonul asta pe dos?”
• nu ai mai fost de ani buni la cinema pentru că exista DivX-ul
• propui ca la petrecerea de revelion să “cumpăram cam un giga de caşcaval”
• întrebi dacă “esti stabil pe materia de TS”
• vezi un minus şi te gândeşti că ai circuit inversor
• nu mai ştii sa faci adunări / înmultiri decât pe regiştrii de 32biţi
• atunci când ceilalţi pleacă la discotecă, tu vii de la un laborator de reţele
• visezi cum desenezi un Hodograf
• te saluţi cu colegii tăi prin SYN şi ACK

DISCLAIMER. Original postate (by me) pe dIMLight [1] în diverse articole ( [2], [3], [4] ).

[1] http://dimlight.all4u.cc/old

[2] http://dimlight.all4u.cc/?p=19

[3] http://dimlight.all4u.cc/?p=21

[4] http://dimlight.all4u.cc/?p=23

Deși când vine vorba de servere, este de preferat Linux și software-ul ce rulează pe el, sunt situații în care e nevoie să rulezi servicii ca un server web sau un server de email pe Windows.

Voi incepe cu un server de email de la Axigen [1]. Axigen Mail Server este un produs pe care l-am folosit ca server de email pe Windows de la primele versiuni. Ultimul contact pe care l-am avut cu el a fost în urma unui concurs  [2] [3] în urma caruia am câștigat o licență la acest produs prin intermediul unuia din tutorialele [4] de pe acest site. Versiunea actuală (cea testată) este 6.2.2 disponibila pentru download [5] cu un trial de 30 de zile (nu este opensource). Produsul este valabil pe toate sistemele de operare (Linux – RedHat, SuSe, Debian, Slackware … – openBSD, freeBSD, Solaris și bineînțeles Windows). Instalarea se face foarte usor si la fel și configurarea inițială a serverului (mai exact a serviciilor oferite). Administrarea se face prin accesarea, într-un browser a adresei http://localhost:9000 .

Din această pagină se pot activa servicii (POP3, IMAP, SMTP), adăuga domenii şi utilizatori pentru respetivele domenii. Se pot crea şi liste de discuţii şi se poate face administrarea lor tot în înterfaţa web. Utilizatorii pot fi împărţiţi în diverse clase pentru a controla limita de spaţiu, de mesaje şi de foldere. Se pot implementa politici de securitate pentru protejarea împotriva viruşilor şi a spamului. Acesele la orice serviciu sunt monitorizate şi înregistrate în log-uri.

Axigen Mail Server pune la dispoziţie pentru utilizatorii serverului de email şi o interfaţa web pentru căsuţa de email (alta decât interfată de administrare a serverului în sine). Webmail-ul oferit este la nivelul celor de la Google (GMail) sau Yahoo (este mai user friendly fată de webmail ca SquirrelMail sau Hord Mail) şi oferă servicii ca foldere, listă de contacte, calendar, notiţe şi jurnal.

Ca server HTTP, o suită foarte bună este WAMP [6]. Numele (inspirat de la suită de Linux – LAMP) provine de la Windows Apache, MySQL, PHP. După cum îi zice și acronimul, programul oferă o soluție de server web Apache ce vine cu modulul de PHP instalat, combinat cu baza de date MySQL. Pentru administrarea bazelor de date MySQl, WAMP vine cu PHPMyAdmin și SQLiteManage. Administrarea serverlor se face prin iconița din system tray și, după pornire, prin interfaţa web de la http://localhost .

[1] http://www.axigen.com/

[2] http://www.axigen.ro/2008/11/castigatori-concurs-big-lazy-sysadmin/

[3] http://big.lazyadmin.ro/2008/07/09/concurs/

[4] http://alexj.info?p=25

[5] http://www.axigen.com/mail-server/download/

[6] http://www.wampserver.com