Duminică dimineaţa eram la aeroport, pregătit să plec spre Paris. Deşi m-am trezit la ora 5, eram destul de fresh (poate pentru că primisem o strop de energie printr-o simplu telefon…).

Împreună cu 9 colegi de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare priveam cum ne aruncau bagajele în avionul Tarom. Zborul a fost foarte plăcut. Dacă prima dată când am zburat îmi era destul de frică, acum abia aşteptam să zburăm. Analizam fiecare mişcare a avionului. Priveliştea a fost superbă. După doar 15 minute eram deasupra Mulţilor Carpaţi ce erau acoperiţi de zăpadă. Cel mai frumos era când zburam deasupra norilor… parcă era o câmpie acoperită cu zăpadă. You really feel closer to God there…

Am aterizat la Charles de Gaulle (unde am văzut un Concorde la expoziţie). Un mesaj de la Orange France ne ura ‘Bine aţi venit’. Primul lucru care a trebuit să îl facem este să ajungem în Paris la locul de cazare. Parisul are un sistem foarte bun de transport în comun. Au ceva numit RER ce circulă între Paris şi oraşele limitrofe. Ne-am cumpărat bielete pentru o săptămână de călătorit în Paris cu metroul (din centrul oraşului) plus  pentru RER… ne-a ajuns cam 30 EURO.

După ce am ieşit de la gară, ne-am scos GPS-urile şi hărţile de pe Google Maps (doar suntem studenţi la Calculatoare) şi am început să căutăm FIAP care este un fel de cămin-hotel pentru studenţi şi elevi. Clădirea arăta neaşteptat de bine, la fel şi camerele. Încă era prânz şi am pornit să mâncăm ceva, apoi am mers la vizitat.

Ne-am mişcat extrem de rapid cu metroul. Este un metrou altfel ca cel din Bucureşti. Circulă şi sub pământ şi la nivelul pănântului şi pe şine deasupra şoselelor şi clădirilor. Staţiile sunt foarte dese, la fel de dese ca staţiile de autobuz la noi. Şi timpul de sosire este de maxim 4 minute (de obicei când ajungeam în staţie deja venea metroul). Dar erau vagoane mici şi înghesuite mult mai urâte ca cele moderne de la noi.

Am coborât în apropierea turnului Eiffel. E a doua oară când îl văd şi tot impresionant rămâne. În jurul turnului erau tot felul de mici vânzători, de la negrii ce vindeau brelocuri cu turnuri (4 la un euro), la tonetele ce vindeau un fel de waffels sau clătite cu ciocolată, la artişti ce desenau (mi-a atras atenţia o tipă ce desena pe hărtii lungi litere cu nişte desene foarte frumos colorate ce erau puse împreună pentru a forma un nume, Sophie).

Nu am urcat în turn pentru că era o coadă imensă şi am trecut Sena spre o zonă numită Trocadero. Probabil este locul de unde se vede cel mai bine turnul. În tot acest timp, doi colegi, făceau un număr îmens de poze.

Ne-am întors la cămin unde ne-am confruntat cu problema Internetului Wireless. Din punctul de vedere a accesului Internet, Franţa, fată de noi sunt în Evul Mediu. Asta nu ne-a oprit să încercăm să ‘rezolvăm’ problema. WEP-ul nu este atât de greu spart prin urmare, după o oră aveam acces layer two. Până pe la ora 2 noaptea ştiam că au un firewall ZyXEL, broadcast domainul (nu avea server DHCP) şi ce route erau răspândite prin RIP de către router. Doar am venit la curs de securitate

Seara, am mai făcut o ieşire până la Notre Dame. Surprinzător, încă mai puteam să mergem pe jos .

După aproape 24 de ore în care am mers 2500 km în aer şi încă câţiva zeci pe jos, ne-am culcat pentru că urma o zi grea. A doua zi, luni 23 martie am început cursul pentru care am venit…