VMware oferă versiunile Server gratuit (mai puţin ESX). Versiunea 2.0 a VMware Server a schimbat foarte tare modul de interacţiune cu maşinile virtuale. În  spate rulează un server ce controlează maşinile vituale iar interacţiunea se face printr-o interfaţă web. Instalarea pe un sistem Linux se face foarte uşor (faţă de versiunile precedente) şi accesarea se face printr-un browser folosind utilizatorii din sistem (root by default). Chiar dacă o interfată web ofertă posibilitatea de administrare de la distanţă fără un software client, acestă interfată este ceva mai puţin ergonomică, cel mai greu fiind administrarea hard disk-urilor virtuale şi imaginilor de cdrom.Interacţiunea cu maşina virtuală ce rulează se face printr-o consolă ce poate fi folosită după instalarea unui plug-in. În Firefox pluginul se instalează automat.

După ce am descărcat iar o imagine de Windows 7 beta de pe site-ul MSDN AA [1] , trecând cu Wine peste programul de download manager ce rulează doar pe Windows, am făcut instalarea pe care m-am tot chinuit să o fac [2].

Windows 7 beta review (part II)

Instalarea a fost destul de uşoară şi foarte rapidă (penru cei 3 giga de kit). În compromisul între uşurinţa instalării şi gradul de personalizare a instalării, prima variantă a câştigat. Pentru minusuri în setup see [2].

Imaginea cu care intri prima dată în sistemul de operare este 99% Windows Vista. Se vede că Vista a fost cel mai mult un punct de plecare pentru noul design. Au mai lucrat la unele detalii şi au adăugat şi lucuri noi. Prima schimbare observată a fost în Paint şi Wordpad (Solitaire a rămas în mare la fel ). Este destul de important acest lucru pentru că este prima modificare a lor de la Windows 3.11 până în prezent. Ambele arată ceva mai bine şi au o interfată still Microsoft Office 2007. În Wordpad au adăugat suport pentru fişiere OOXML şi, de apreciat, odf (adică ambele standarde open de documente). Chiar şi Calculator a fost uşor modificat.

Versiunea testată nu a venit cu Aero şi, pentru cei ce nu sunt atraşi de interfaţa grafică, încă se poate scoate tema şi reveni la un aspect de Windows 95. Un lucru destul de stresant în Vista era User Account Control (o versiune nereuşită de sudo). În Windows 7 au adăugat un nivel mai mare de control al sensibilităţii (nu doar on/off) şi setarea implicită nu e atât de paranoică. O setare ce părea interesantă era posibilitatea de legare a contului din sistem cu un online account (nu ştiu dacă era .Net Passport sau OpenID pentru că nu mi-a mers). Cea mai neergonomică parte din Vista mi s-a părut administrarea interfeţelor de reţea (necesită mult prea multe click-uri pentru a ajunge la ele) şi, din păcate, şi in Windows 7 a rămas la fel.

Promiţător părea sistemul de recovery. Deşi nu am putut activa opţiunea, pentru fiecare fişier se putea păstra o istorie a modificărilor (un fel de SVN local probabil).

Un lucru dezastruos din punctul meu de vedere este ce au făcut cu taskbar-ul. Au unit Quick Lunch-ul cu Taskbar-ul. Dacă există o scurtătură spre un program, instanţele lui sunt dechise şi grupate peste aceeaşi iconiţă, ceea ce este foarte ineficient. Dar au adaugat un buton perrmanent de show desktop.

Nici impresionat, dar nici foarte dezamăgit de Windows 7 beta (comparativ cu Vista), aştept Release Candidate-ul penrtu a-l testa pe o maşină fizică (mai exact pe laptop, unde această versiune a eşutat grav).

Fun fact: imaginea de pe desktop este un peşte numit beta. [3]

[1] http://www.microsoft-lab.pub.ro/msdnaa/

[2] http://alexj.info/?p=713

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Betta