Având nevoie de o mașină Windows Server și având la dispoziție doar un server Linux la dispoziție am decis să instalez o soluție de virtualizare. Alegerea inițială a fost VMware server 2 [1], pe motivul că interfața web oferă un control foarte bun de la distanță. De asemenea conectarea la rețea se face foarte ușor.
Problema că serverul respectiv avea resurse modeste și VMware ar fi consumat mare parte din ele. A fost un bun moment de a testa VirtualBox ca o soluție de server. La nivel de utilizare pe o mașină fizică locală, VirtualBox rulează destul de bine, consumând puține resurse.
VirtualBox vine în două versiuni, VirtualBox OSE, distribuită sub licență GPL și VritualBox distribuită sub licență PUEL (closed source dar gratuită pentru uz personal și educațional). Una din diferențe este că cea PUEL vine cu VRDP (VirtualBox Remote Desktop Protocol), ce oferă posibilitatea controlării mașinii de la distanță, lucru important pentru situația în care serverul era un Linux box în text mode și altă interfața (web) nu exista pentru control.
Instalarea VirtualBox s-a făcut ușor (apt-get spre deosebire de VMware care nu este oferit pe repositories) dar configurarea a fost mai grea. Neavând o interfață web, lucrurile trebuie făcute prin linia de comandă. Comnezile cheie sunt VBoxManage și VBoxHeadless. Iată un exemplu de creere mașină cu harddisk și pornirea mașinii:
VBoxManage createvm -name “win2003server” -register
VBoxManage modifyvm “win2003server” -memory “256MB” -acpi on -boot1 dvd -nic1 nat
VBoxManage createvdi -filename “win2003server.vdi” -size 10000 -register
VBoxManage modifyvm “win2003server” -hda “win2003server.vdi”VBoxHeadless -startvm “win2003server”
Implicit, VRDP rulează pe portul 3389 și poate fi accesat printr-un client RDP (inclusiv Windows Remote Desktop), dar, aparent, acestă bucată are anumite probleme și nu a funcționat.
Altă soluție este instalarea unui server VNC pe mașina virtuală. Pentru acesta trebuia instalat sistemul de operare client pe un alt calculator cu VirtualBox (cu interfață grafică) și mașina migrată pe server. Punctul cel mai slab al VB este migrarea. Dacă în VMware, tot ce trebuia făcut era mutarea fișierelor, în cazut VirtualBox, mutarea fișierelor nu duce neapărat la păstrarea integrității măsinii. Din cauza fișierelor de configurare care depind de mașină (căi absolute și verificări a informațiilor măsinii fizice) nu pot fi mutate mașinile atât de ușor. După înțelegerea și editarea fișierelor XML se poate ajunge la o mașină migrată cu succes (o altă opțiune este mutarea harddisk-ului și crearea unei mașini de la zero ce folosește acel harddisk). Și după rularea mașinii, a doua mare problemă VirtualBox este configurarea dispozitivelor de rețea care se face foarte greu.
Concluzia este că VirtualBox este departe de nivelul VMware, deși este un produs destul de promițător. Chiar dacă Sun a făcut produsul Open Source în mare parte, comunitatea încă nu a oferit unelete care să ajute soluția de virtualizare (un posibil proiect de a introduce o interfață web pentru VB, similară cu VMware Server 2, este abia la început).
SUN (acum Oracle) a avut mereu probleme in motivarea comunitatii open source (cum este si cazul OpenSolaris). VMware ofera clar una dintre cele mai avansate platforme software pentru virtualizare cu suport excelent pentru migratii (chiar si live) care este greu de egalat.
Cred ca o sa asistam la o folosire pe scara larga a solutiilor de virtualizare in viitorul apropiat corelata intr-o oarecare masura si cu dezvoltarea procesoarelor multicore.
Din experienta pot sa spun ca o arhitectura bazata pe separarea serviciilor in masini virtuale distincte (folosind o tehnologie de virtualizare cu un overhead foarte mic: vserver, openvz) este o idee excelenta pentru ca face scalarea si gestionarea lor mult mai usoara.
Incearca KVM. Pur si simplu rules.
Pe mine blocarea în acea interfață web m-a determinat să caut altceva decât VMware Server.
Folosesc mașini virtuale în general pentru a testa diverse lucruri, direct pe stația mea(laptop) și atunci mie mi se potrivește mai bine Virtualbox.
Pentru VPS-uri totuși m-aș îndrepta spre soluțiile consacrate(Xen, OpenVZ).
de la versiune 2.2.0 exista un export si import de masini virtuale care respecta anumit standard. Import/export appliance. user manual pagina 56. Deci exportul si importul de masini virtuale se face foarte facil, fie ca importi o masina virtuala vmware fie ca o exporti pt a fi utilizata de vmware.
cool link: http://blogs.sun.com/fatbloke/entry/virtual_appliances