Povestea începe în Politehnică, cu o serie de evenimente nefericite legate de infrastructură (links [1], [2]).

Una din probleme a fost furtul unor cabluri de electricitate, ceea ce a dus la o pană de curent în mai multe săli, inclusiv una din sălile de servere ale Facultății de Automatică și Calculatoare. Timp de aproape o săptămână, infrastructura tehnologică din facultate a fost dusă la 0. Învățătura din tot acest timp ar trebui să fie ‘cât de fragilă este tehnologia…’. O sală întreagă de echipamente mai mult sau mai puțin high-end, cu un număr foarte mare de servicii ce rulau pe acele echipamente, a fost redusă la tăcere (“there is no sound worse for a sysadmin than silence in a server room”, trademark Ubergeek [3] ).

Trebuie să înțelegem că dacă vrem să avem un sistem care funcționează avem nevoie de profesionalism la toate nivelurile. De asemenea, trebuie să vedem imaginea în prespectivă și să înțelegem toate slăbiciunile noastre. Fiecare din noi este o bucată dintr-un sistem mai mare, o bucată specializată pe un anumit lucru. De multe ori privim doar bucata noastră și nu ne pasă de ce fac ceilalți. Dar adevărul este că toți trebuie să avem un standard înalt și atunci când ceilalți nu au. Trebuie să găsim soluții și să nu creem probleme noi.

Când vorbim de securitate  în IT, ne gândim din prima la parole, protocoale și algoritmi de criptare, sisteme cu patch-urile aduse la zi și întotdeaua se ignoră securitatea de bază. De aceea nu putem să fim profesioniști cu adevărat în securitate. Dacă avem echipamente de milioane de dolari, avem nevoie de un sistem de securitate fizică și dacă vrem o infrastructură informațională, avem nevoie și de elementele peste care să stea (de exemplu rețeaua electrică). Într-o instituție, ca și într-o companie, dacă există un proiect pentru data center/laborator high-end în care s-a investit o sumă mare de bani, nu trebuiesc ignorate costurile adiacente (ce reprezintă o fracție din costul total). Trebuie investit în securitate și mai ales în redundanță. De multe ori este ușor să configurezi o rețea, dar proectarea inteligentă a ei este dificultatea. Diferența dintre cei care știu să facă un lucru și acei ce sunt profesioniști pe acel domeniu este capacitatea de a gândi în perspectivă respectivul lucru și de a face arhitectura sistemului astfel încât să reziste în timp la orice (sau cât mai multe) situații ce pot ataca sistemul.

O altă problemă, și motivul pentru care sala serverelor nici după două săptămâni nu este refăcută, este nesincronizarea cu o echipă de la o firmă contractată ce reface rețeaua facultății. Din cauza unei deficiențe de management, iar partea tehnologică are de suferit. Profesionalismul iar a avut de suferit.

Încheierea a trebui să fie pe ideea de ‘forme fără fond’. În Politehnică ne lăudăm că avem rețea de 10 Gigabit/s, dar adevărul este că între legătura internă de 1GB și fibra externă de 10GB/s se află un switch de 100MB/s.  Lipsa profesionalismului în proiectare și management și dorința de a ne lăuda cu lucrurile de care nu suntem în stare duc la situații stupide.

în ultimul rând, dacă facem parte dintr-o comunitate, instituție, firma etc., nu trebuie să ne considerăm parte din ea atunci când lucrurile merg bine și atunci când atunci când ele merg prost. Degeaba când cineva te întreabă “Unde ești profesor/angajat/student?” și răspunzi “la Politehnică”  dacă atunci când exita o problemă afirmi “ăia de la Politehnică nu fac nimic”.

[1] http://ubergeek.ro/2009/08/14/upb-romania/

[2] http://big.lazyadmin.ro/2009/08/17/upb-fala-%C8%9Barii-noastre-e/

[3] http://ubergeek.ro