Și m-am apucat de acorduri la pian, bazându-mă pe ce știam la chitară. Dar cum ureche muzicală nu am, calculam pe hârtie care sunt notele echivalente între cele două instrumente.

Dar parcă nu era eficient… hai să aducem puțin geekyness în ecuație. Și la Python sunt amator, dar totuși sunt mai talentat în programare . Așa că hai să scriem niște generatoare de note și acorduri. Câteva zeci de minute mai târziu, “biblioteca” python de muzică de mai jos.

Așa că cine știe teorie muzicală și vrea să invețe python, sau cine știe python și vrea să vadă ce e acela un acord, să se uite pe pychords.

#!/usr/bin/python

def next_note(note):
# note can be A,B,C,D,E,F,G
	if note == 'G':
		return 'A'
	else:
		return chr(ord(note)+1)

def next_semitone(semitone):
# semitone can be A,A#,B,C,C# etc.
	if len(semitone)>1 :
		if semitone[1] == '#':
			return next_note(semitone[0])
	if semitone[0] == 'B':
		return 'C'
	if semitone[0] == 'E':
		return 'F'
	return semitone[0] + '#'

def next_nth_semitone(semitone, n):
	for i in range(n):
		semitone = next_semitone(semitone)
	return semitone

def next_pitch(pitch):
# pitch can be A0,A#0,C4 etc.
	if pitch[1] == '#':
		semitone = pitch[:2]
		octave = int(pitch[2:])
	else:
		semitone = pitch[0]
		octave = int(pitch[1:])
	semitone = next_semitone(semitone)
	if semitone == "C":
		octave = octave+1
	return semitone + str(octave)

def next_stream(init, function, size):
	stream = []
	for i in range(size):
		stream.append(init)
		init=function(init)
	return stream

def major_chord(note):
	print note+" chord:"
	print note,next_nth_semitone(note, 4),next_nth_semitone(note, 7)

def minor_chord(note):
	print note+"m chord:"
	print note,next_nth_semitone(note, 3),next_nth_semitone(note, 7)

# Guitar with standard tuning (fret 0 is open fret)
print next_stream("E4", next_pitch, 13)
print next_stream("B3", next_pitch, 13)
print next_stream("G3", next_pitch, 13)
print next_stream("D3", next_pitch, 13)
print next_stream("A2", next_pitch, 13)
print next_stream("E2", next_pitch, 13)

major_chord("A")
minor_chord("B")

Dacă am făcut ceva greșeli, commentariile sunt binevenite, cât timp sunt malițioase .

Și iată și rezultatul inițial dorit, și anume cum arată notele pe o chitară standard.

['E4', 'F4', 'F#4', 'G4', 'G#4', 'A4', 'A#4', 'B4', 'C5', 'C#5', 'D5', 'D#5', 'E5']
['B3', 'C4', 'C#4', 'D4', 'D#4', 'E4', 'F4', 'F#4', 'G4', 'G#4', 'A4', 'A#4', 'B4']
['G3', 'G#3', 'A3', 'A#3', 'B3', 'C4', 'C#4', 'D4', 'D#4', 'E4', 'F4', 'F#4', 'G4']
['D3', 'D#3', 'E3', 'F3', 'F#3', 'G3', 'G#3', 'A3', 'A#3', 'B3', 'C4', 'C#4', 'D4']
['A2', 'A#2', 'B2', 'C3', 'C#3', 'D3', 'D#3', 'E3', 'F3', 'F#3', 'G3', 'G#3', 'A3']
['E2', 'F2', 'F#2', 'G2', 'G#2', 'A2', 'A#2', 'B2', 'C3', 'C#3', 'D3', 'D#3', 'E3']

Poate să calculeze și acordurile majore și minore:

A chord:
A C# E
Bm chord:
B D F#

Ești student la Calculatoare dacă…

• vezi că a doua zi e 14 februarie și te gândești că “mâine se scoate ultima versiune de Debian”, nu că e Valentine’s day
• citești linia de mai sus după 8 luni și afirmi că “Dar parcă s-a scos pe 15 totuși… a întâziat cu o zi”
• scuza ta pentru că ai întârziat la o întâlnire este că nu s-a sincronizat calculatorul cu serverul NTP
• în ghiozdanul tău ai oricând un cablu USB-MiniUSB, un cablu UTP și un cablu de consolă
• utilizările pentru uleiul de gătit Bunica sunt: făcut omletă, clătite, cartofi prăjit și, cel mai des, uns ventilatoare de la coolere
• te ceartă prietena ta că ai venit târziu acasă… pentru că ai stat să instalezi Windows 7 și Linux
• scuza pentru că ai uitat o zi de naștere este că Google Calendar nu a trimis mesaj să te anunțe
• știi ultima versiune de kernel și noile feature-uri de pe GMail, dar nu știi că a căzut guvernul țării
• încerci să convingi pe părinți să înlocuiască sistemul de telefonie de acasă cu unul de Voice over IP
• atunci când se ia curentul la sala serverelor, viața ta nu mai are sens

Iată și un interviu al profesorului Walter Lewin.

[1] http://web.mit.edu/

[2] http://ocw.mit.edu/

Am mai căutat puțin și am găsit și o listă [3] de LUG-uri și Comunități Open Source din România (ROSEdu is one of them ).

În alte știri, azi s-a sărbătorit Ziua Programatorului [4]. Ziua a fost declarată oficial sărbătoare în Rusia [5].

[1] http://blug.ro

[2] irc://irc.freenode.net/#blug.ro

[3] http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Comunit%C4%83%C5%A3i_Linux_din_Rom%C3%A2nia

[4] http://www.programmerday.info/

[5] https://news.slashdot.org/story/09/09/12/1548245/Russias-New-Official-Holiday-mdash-Program

Dar am descoperit un site interesant, TunnelBroker [2], care oferă tunele IPv6 peste conexiuni IPv4, gratuit. Provider-ul respectiv are o rețea globală de servere accesibile prin IPv4, dar care routează IPv6 în Internet. Tot ce e nevoie este un server propriu sau un workstation care să aibă un IP public (acesta va fi clientul). Configurația tunelului se face într-o parte automat, pe site și cealaltă parte pe stația locală manual. Instrucțiunile complete se găsesc pe site.

Aceeași firmă ce administrează site-ul TunnelBroker și rețeaua de servere, Hurricane Electric, oferă și o certificare [3] de atestare a cunoștințelor despre IPv6. De exemplu, primul test constă într-un quiz despre IPv6 iar al doilea presupune configurarea unui client care să fie capabil să acceseze o pagină IPv6.

Fun fact: Există un ‘experiment’ pentru a promova IPv6 [4], dar care, momentan, pare a fi mort.

[1] http://alexj.info/?p=92

[2] http://www.tunnelbroker.net/

[3] http://ipv6.he.net/certification/cert-main.php

[4] http://ubergeek.ro/2008/08/22/ipv6-experiment/

O soluție ar fi VPN, Virtual Private Network. Nu este o soluție implementabilă de oricine, pentru că necesită un server conectat la Internet cu un IP public. Pe serverul respectiv trebuie instalat un daemon cum este OpenVPN [1]. De asemenea, pe fiecare calculator ce va folosi rețeaua VPN va fi necesară instalarea clientului OpenVPN. Pentru fiecare client, se va genera o pereche de chei publică-privată pentru a se asigura că restricționarea accesului la serviciul de VPN.

Un tutorial despre cum se poate crea o rețea VPN se găsește pe site-ul OpenVPN [2]. O versiune mai scurtă și mai practică pe Big Lazy Sysadmin [3].

După crearea rețelei, pe serverul VPN trebuie activată rutarea rețelei private în cea de Internet (cel mai probabil prin NAT). Aici intervine problema unei soluții VPN: tot traficul trece prin serverul respectiv, ceea ce înseamnă că viteza maximă atinsă pe un client este  jumătate din viteza serverului (pentru că traficul trebuie să circule în două direcții). Dar pentru persoanele ce țin la securitate, prețul merită.

[1] http://openvpn.net/

[2] http://openvpn.net/howto.html

[3] http://big.lazyadmin.ro/2007/04/27/openvpn-gateway-tutorial/

După ce am descărcat iar o imagine de Windows 7 beta de pe site-ul MSDN AA [1] , trecând cu Wine peste programul de download manager ce rulează doar pe Windows, am făcut instalarea pe care m-am tot chinuit să o fac [2].

Windows 7 beta review (part II)

Instalarea a fost destul de uşoară şi foarte rapidă (penru cei 3 giga de kit). În compromisul între uşurinţa instalării şi gradul de personalizare a instalării, prima variantă a câştigat. Pentru minusuri în setup see [2].

Imaginea cu care intri prima dată în sistemul de operare este 99% Windows Vista. Se vede că Vista a fost cel mai mult un punct de plecare pentru noul design. Au mai lucrat la unele detalii şi au adăugat şi lucuri noi. Prima schimbare observată a fost în Paint şi Wordpad (Solitaire a rămas în mare la fel ). Este destul de important acest lucru pentru că este prima modificare a lor de la Windows 3.11 până în prezent. Ambele arată ceva mai bine şi au o interfată still Microsoft Office 2007. În Wordpad au adăugat suport pentru fişiere OOXML şi, de apreciat, odf (adică ambele standarde open de documente). Chiar şi Calculator a fost uşor modificat.

Versiunea testată nu a venit cu Aero şi, pentru cei ce nu sunt atraşi de interfaţa grafică, încă se poate scoate tema şi reveni la un aspect de Windows 95. Un lucru destul de stresant în Vista era User Account Control (o versiune nereuşită de sudo). În Windows 7 au adăugat un nivel mai mare de control al sensibilităţii (nu doar on/off) şi setarea implicită nu e atât de paranoică. O setare ce părea interesantă era posibilitatea de legare a contului din sistem cu un online account (nu ştiu dacă era .Net Passport sau OpenID pentru că nu mi-a mers). Cea mai neergonomică parte din Vista mi s-a părut administrarea interfeţelor de reţea (necesită mult prea multe click-uri pentru a ajunge la ele) şi, din păcate, şi in Windows 7 a rămas la fel.

Promiţător părea sistemul de recovery. Deşi nu am putut activa opţiunea, pentru fiecare fişier se putea păstra o istorie a modificărilor (un fel de SVN local probabil).

Un lucru dezastruos din punctul meu de vedere este ce au făcut cu taskbar-ul. Au unit Quick Lunch-ul cu Taskbar-ul. Dacă există o scurtătură spre un program, instanţele lui sunt dechise şi grupate peste aceeaşi iconiţă, ceea ce este foarte ineficient. Dar au adaugat un buton perrmanent de show desktop.

Nici impresionat, dar nici foarte dezamăgit de Windows 7 beta (comparativ cu Vista), aştept Release Candidate-ul penrtu a-l testa pe o maşină fizică (mai exact pe laptop, unde această versiune a eşutat grav).

Fun fact: imaginea de pe desktop este un peşte numit beta. [3]

[1] http://www.microsoft-lab.pub.ro/msdnaa/

[2] http://alexj.info/?p=713

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Betta

Eşti student la Calculatoare dacă

• petrecerea de Revelion o dai cu muzică de pe YouTube (new)
• ţii minte numărul apartamentul unde trebuie să mergi la petrecere făcând asocierea cu portul de DNS (new)
• pentru a stabili o întâlnire trebuie mai întâi să dai invite pe Google Calendar (new)

• nu te apuci de învatat decât atunci când cade conxiunea la net sau curentul
• îţi dai seama că a venit sesiunea şi ceilalţi din cămin învaţă pentru că îţi creşte viteza la Internet
• vorbeşti cu cei din camera vecina pe messenger pentru ca îţi este lene să te duci până la ei
• foloseşti cablu de reţea UTP pe post de fir de rufe
• nu te uiţi la televizor pentru că îţi ia mai mult să treci peste toate canalele fără să gasăşti nimic decât ţi-ar lua să downloadezi un film de pe reţea
• când te culci urezi celorlati “nb!”
• există în camera de cămin mult mai multe procesoare decât oameni
• mâncarea de acasă vine în cutii de placi video
• nu ai nici apă nici net la camin, dar speri ca mai întâi să vină netul
• îţi strigi colegii nu pe nume ci pe ID-ul de messenger
• vezi un 3 şi întrebi “ce-i epsilonul asta pe dos?”
• nu ai mai fost de ani buni la cinema pentru că exista DivX-ul
• propui ca la petrecerea de revelion să “cumpăram cam un giga de caşcaval”
• întrebi dacă “esti stabil pe materia de TS”
• vezi un minus şi te gândeşti că ai circuit inversor
• nu mai ştii sa faci adunări / înmultiri decât pe regiştrii de 32biţi
• atunci când ceilalţi pleacă la discotecă, tu vii de la un laborator de reţele
• visezi cum desenezi un Hodograf
• te saluţi cu colegii tăi prin SYN şi ACK

DISCLAIMER. Original postate (by me) pe dIMLight [1] în diverse articole ( [2], [3], [4] ).

[1] http://dimlight.all4u.cc/old

[2] http://dimlight.all4u.cc/?p=19

[3] http://dimlight.all4u.cc/?p=21

[4] http://dimlight.all4u.cc/?p=23

I'm an idiot

Comentariul la comic este “Sadly, this is a true story. At least I learned about the OS X ‘say’ command.”

[1] http://xkcd.com/530/

Versiunea completă aici [1] .

Pentru geeks, vă ofer “A Geeks Guide To Surviving Christmas” [2] .

Şi o colindă tradiţională geeky aici [3] (nu am rezistat pâna la capăt ) .

Crăciun fericit!

[1] http://xkcd.com/521/

[2] http://www.youtube.com/watch?v=5jbATEEmM2o

[3] http://www.youtube.com/watch?v=n0iH1Yx0pRY

Pentru că am ajuns și eu acasa, am vrut să fac un update al sistemului de operare de pe serverul meu de acasă, trecând de la OpenSuSe 10.2 la Debian Lenny. Printre lucrurile care trebuiau migrate, am dat peste codul site-ului și baza de date. Am decis să îl pun undeva online pentru posterioritate.

După instalarea Debian cu Apache2, PHP5 și mySQL5 am migrat site-ul spre adresa [1] http://dimlight.all4u.cc/old/ . O migrare nu e niciodată ușoară, mici bug-uri au fost rezolvate, dar totuși site-ul a fost codat destul de inteligent.

Totuși am dorit o renaștere a site-ului. Cu acest scop am zis să migrez conținutul pe WordPress. Am avut ocazia să testez noua versiune de  WordPress, 2.7 (care este foarte interesantă… probabil voi trece toate instanțele mele de wp pe ea). Așa că două zile am stat să copiez toate articolele în baza de date a noului site [2]. Am încercat să păstrez datele postărilor. Rezulatul: dIMLight 2.0 ( [2] http://dimlight.all4u.cc ).

[1] http://dimlight.all4u.cc/old

[2] http://dimlight.all4u.cc/

[3] http://dimlight.all4u.cc/?p=211

Pe vremea când l-am luat, era primul Smartphone de succes. Este un telefon foate bine gândit (zic asta pentru ca alte modele mai noi de la HTC nu mi s-au părut la fel de fiabile). A venit cu foarte multe feature-uri interesante şi faptul că avea Windows Mobile pe el permitea o flexibilitate foarte mare.

Deşi este vechi, încă mă surprinde cât de bine se ţine. În afară de o problemă cu bateria pe care am înlocuit-o dupa 2 anim nu am avut absolut nici o problemă cu el (spre deosebire de exemplu de C100, model mai nou, cu care multe persoane ştiu că au avut probleme).

[1] http://en.wikipedia.org/wiki/HTC_Typhoon

Eu sunt inscris la Daily Digest, adica primesc in fiecare zi dimineata stirile din ziua respectiva si incerc sa le citesc inainte de a pleca la facultate (desi un intotdeauna apuc).

Daca sunteti pasionati de Computer Science, va recomand sa va inscrieti in comunitatea Slashdot.

Primul protocol la care ma gandesc cand vine vorba de subiectul acesta, este telnet, dar practic asaceva nu exista (poate doar pentru routere si switchuri Cisco neconfigurare cu securitate ). SSH-ul este probabil cel mai puternic si cel mai folosit. Secure Shell-ul este secure deoarece foloseste criptare prin RSA cu perechi de chei pentru a asigura o conexiune protejata. In situatia in care masina remote este un Linux box, mai mult ca sigur are instalat openSSH (trebuie doar pornit, sau permis din firewall). Cand vine vorba de Windows, nu prea am vazut servere SSH (dar asta nu inseamna ca nu exista). Daca masina locala este un Linux, partea client side e rezolvata… accesul remote se face folosind utiliatul ssh (sintaxa fiind ssh user@domain ). Daca suntem pe Windows (sau pe Linux dar vrem alt tool) avem Putty. M-am indragostit de el de cand l-am vazut dintr-un simplu motiv: era o aplicatie standalone de dimensiuni mici (deci de oriunde puteam sa il downloadez de pe net si sa il rulez fara install). 90% din ce fac eu remote, fac cu ajutorul lui Putty.

In cazul in care aveti nevoie de transfer de fisisre (upload mai exact) aveti basicly doua optiuni. Una este FTP-ul clasic. Eu de obicei folosesc drept client FireFTP care este un plugin pentru Firefox.  Dar de multe ori servicul de FTP nu este deschis pe server (sau nu exista acces la tot sistemul de fisiere). In acest caz eu obisnuiesc sa folosesc utilitarul din pachetul SSH scp (secure copy). Copiere Linux-Linux este usor deoarece comanda scp vine odata cu clientul de ssh (sintaxa este scp fisier_local user@server:/cale/catre/director pentru upload… pt download pur si simplu schimbati ordinea server-clinet… wildcard-urile sunt permise). Daca sunteti pe Windows, puteti folosi WinSCP, care la mine pe Windows se afla langa Putty . De mentioat ca viteza la scp e mult mai mica ca la FTP sau HTTP, dar eu zic ca e un sistem foarte bun de transfer.

Daca nu ne place command line-ul (I can’t imagine how can anyone not like CLI, but anyway…) avem optiunea de VNC, ceea ce ne-ar permite sa vedem exact ce este afisat pe monitorul masinii remote. VNC-ul il folosesc mai mult cand trebuie sa controlez o masina Windows. Ca server VNC pe Windows, prefer RealVNC versiunea free. E bine ca e free, dar nu ofera o securitate la fel de buna ca cea Pro (pe care o puteti incerca ca trial) si sincer am avut niste probleme de securitate (solutia a fost sa schimb porturile pe care asculta si/sau sa restrictionez accesul doar la anumite hosturi/retele). Un lucru pe care il ofera RealVNC si pe care multi nu o prea folosec este clientul VNC Java. Asta inseamna ca daca nu am un client pe calculator, il pot accesa de pe HTTP la adresa serverului VNC doar pe alt port. Ca si client putem folosi tot RealVNC (Client) sau, de multe ori prefer TightVNC (care are si optiunea de server) din acelasi motiv pe care folosesc Putty – pentru ca gasesc pe siteul lor o aplicatie mica standalone pe care doar o downloadez si rulez. De asemenea putem folosi VNC ca mijloc de prezentare in clase (cum facem noi la Academia Cisco) .

Asemanator cu VNC avem (dar doar pe Windows) Remote Desktop Connection. Nu prea il folosesc (dar uneori este mai eficient ca VNC, deoarece spre deosebire de acesta, care face screenshot-uri la desktop, Remote Desktop Connection se bazeaza pe actiunile capturate de catre sistemul de operare). Dar pentru ca e integrat in Windows, it has it’s drawbacks.

Trecand la mijloace mai avansate de administare, va prezint Webmin. Este un tool extrem de puternic, care m-a impresinat de cand l-am vazut. Functioneaza doar pe Linux (well..Unix clones). Se bazeaza pe o interfata Web (are un Apache in spate) accesibila prin orice browser. Ofera informatii despre sistem, si se pot face orice taskuri administrative (adaugat/sters user, listat/oprit procese, deschis servere, configurare firewall…ANYTHING). Si daca pachetul de baza nu face ce va trebuie, se pot adauga module care sa faca respectiva functie. It’s a great piece of sofware.

Motivul pentru care nu prea folosesc webmin este 1) pentru ca imi place command line-ul, ergo basic ssh, 2) Linux box-ul meu de acasa ruleaza SuSe. Si ce imi place mie la SuSe este YaST (yet another system tool). YaST este un fel de control panel, de unde se poate administra tot sistemul. Este accesibil din interfata grafica, DAR exista si o versiune de textmode. Acest lucru il face mai puternic, deoarece, odata ce am acces ssh la masina, pot accesa YaST-ul din command line si pot face tot ce as putea local. I love it.

Trecand de la PC-uri la alte echipamente, mai vreau vreau sa vorbesc despre accesul remote la routerele Cisco. Dupa cum orice CCNAist stie, routerele Cisco se pot accesa prin telnet sau, daca sunt configuare cum ar trebui, prin ssh. De obicei exista si optiunea de admintrare prin server HTTP.  Un tool mai avansat este SDM-ul. Unele routere au fisierele pentru SDM in memoria flash, permitand accesul doar printr-un browser (cu Java Runtime Enviroment). Daca nu, SDM-ul poate fi un soft local pe PC cu care se poate conecta la router.

Sunt multe tool-uri care ar face aceste lucruri…acestea sunt cateva folosite de mine si care poate va ajuta si pe voi.

Have fun

Dupa lungi asteptari, Firefox3 a fost scos acum ceva luni. Ziua in care a fost scos a fost numita Download Day 2008, zi in care s-a stabilit recordul mondial pentru cele mai multe download-uri a unui soft in 24h, adica 8 milioane . Mi-am facut si eu datoria de a downloada si am o diploma care sa o dovedeasca .

Desi multi nu au fost impresionati de versiunea 3, mie chiar mi-a placut. Facilitatile noi mi s-au parut interesante (gen cautarea in history din campul de adrese in real time pe care o folosesc din plin). Dar totusi exista unele lucruri care nu sunt incluse in programul de baza, dar sunt disponibile ca add-on-uri. Si pentru ca FF3 a avut timp sa se ‘coaca’, au inceput sa apara add-on-uri stabile pentru versiune. As vrea sa le listez pe cele care eu le folosesc (nu neaparat in mod constant).

Primul este FireFTP. Desi clientul de FTP intern din Firefox a devenit ceva mai atragator, tot are limitarea ca se poate doar downloada. FireFTP este un client full featured si il folosesc destul de des.

Pentru momentele in care mai caut suport pe canale IRC (si nu am mIRC sau XChat la dispozitie) prefer sa folosesc ChatZilla. Este un client IRC destul de simplut, dar util.

Un tool foarte bun pentru webdeveloperi este FireBug care ofera posibilitatea de a vizualiza si modifica in timp real codul unei pagini HTML precum si pentru a face debug-ing pe pagina. Mi s-a parut foarte puternic cand am incercat sa scriu niste cod JavaScript.

Last but not least, Mouse Gestures. Este, din cate am inteles, o idee din Opera ce permite activarea unor actiuni (gen Back, Forward, New Page, New Tab) din miscari ale mouse-ului (exemplu mut mouse-ul sus, apoi jos si dupa stanga si imi deschide un site). Daca va invatati sa il folositi poate face navigarea mai usoara.

Acestea sunt cateva exemple… sunt sute de astfel de add-on-uri disponibile pe https://addons.mozilla.org/ care va pot face browserul mai placut.

P.S. Use Firefox!

Bineinteles jocurile trebuiesc obtinute separat, dar am reusit sa fac rost de niste titluri destul de populare (gen Lemmings, Wolf3D, Prehistorik). De mentionat ca abandoneware-ul (cum mai sunt cunoscute softurile vechi) inca au nevoie de aceeasi licenta ca si cand ar fi noi.

Softul se instaleaza destul de usor (prin installer, surse sau package manager). Trebuie rulata consola de dosbox, apoi mountat un director (cel cu jocul) de pe sistemul de fisiere in structura de directoare emulata in dosbox. Aceasta se face pri comanda mount c: /home/cale/spre/director , unde C: este driveul emulat, iar /home/… este un director de pe sistemul de operare. Dupa ce dati mount puteti naviga prin C: cu comenzi normale de DOS.

M-a mirat foarte mult faptul ca inca mai stiam multe din secretele jocurilor (Prehistorik2, Wolf3D)

O chestie funny pe care am descoperit-o la Prehistorik2: la ecranul initial zice “Yeaa! My game is still working in 2008!! Programmed in 1992 on an .286 12MHz…enjoy oldies!!”. A fost gandit pentru viitor jocul The clasics never die

Enjoy!

Care este scenariul in cazul meu. Am un laptop HP care vine cu o configuratie destul de stricta a HDD-ului: am o partitie de backup unde este stocat kit-ul pentru sistemul de operare (Windows Vista custom made for HP) cu care a venit laptopul. Accesul la acea partitie se face printr-un bootloader special aflat by default in MBR. Deci eu nu ma pot atinge de MBR. Si stiu ca sunt mai multe tipuri de laptopuri care vin cu sisteme asemanatoare (cum sunt cele de la Dell care au un OS special pentru media). Solutia in acest caz este cea mai rar intalnita bootare de Linux: folosind NTLOADER (bootloaderul ce incarca kernelul de Windows).

Prima conditie pentru scenariu este fie instalat mai intai Linux si apoi Windows, fie (in cazul meu) mai intai Windows si apoi Linux DAR la instalarea Linux-ului sa NU se instaleze GRUB in MBR (GRUBul trebuie instalat pe primul sector al partitiei Linux… distribuitia ar trebui sa permita acest lucru ).

Pasul urmator este copierea primului sector de pe partitia de Linux (primii 512bytes) intr-un fisier binar ce va fi stocat pe partitia de Windows in C:\ . Acest lucru se face cu utilitarul dd (disk duplicate). Puteti face asta pe Linux si mutati fisierul in Windows (distributiile Linux vin cu dd) sau varianta folosita de mine e varianta de Windows a dd.

In Linux:

dd if=/dev/hda2 of=linux.boot bs=512 count=1

(unde hda2 este partitia de linux)

Fisierul linux.boot va trebui sa fie copiat pe C:\

In Windows trebuie sa identificati partitia cu dd –list , apoi copierea se face cu

dd if=\\?\Device\HarddiskVolume2 of=linux.boot bs=512 count=1

(unde \\?\Device\HarddiskVolume2 este partitia descoperita cu dd –list)

Urmeaza configurarea NTLOADER pentru a adauga intrarea de linux in meniul sau. In Windows XP/2000 se editeaza fisierul C:\boot.ini si se adauga linia C:\linux.boot=”My Linux” . In Windows Vista au ales sa se complice lucrurile cu utilitarul bcdedit. Prima data trebuie adaugata o intrare (folsind linia de comanda din Windows)  in bootloader cu

bcdedit /create /d “My Linux” /application BOOTSECTOR

Acesta comanda va returna un ID sub forma “{ID}”. Acest ID il folositi in urmatoarele comenzi:

bcdedit /set {ID} device boot
bcdedit /set {ID} PATH \LINUX.BOOT
bcdedit /displayorder {ID} /addlast
bcdedit /timeout 5

unde {ID} este idul returnat la prima comanda.

Rezultatul va fi o noua optiune de bootare a kernelului Linux din NTLOADER.

O prezentare interesanta asupra ce inseamna experimentul o puteti gasi aici.  O alta prezentare, de data asta una funny ar fi LHC Rap.

Primul comic strip pe care il gasisem a fost unul destul de clasic.

Avand in considerare ca siteul functioneaza inca din 1997 si sunt scoase zilnic imagini, sunt extrem de multe foarte reusite. Doar din cate am vazut recent…

Si bineinteles ca sunt unele la care probabil doar cei mai geekesh ar intelege.

(google for “Large Hadron Collider back hole” pentru lamuriri )

Pe situl asta poti pierde mult timp. Si aparent nu sunt singurul…

Eu: a guy who knows he’s userfriendly..i knew i liked you
El: mdah, acu vreo 2 ani am stat vreo 3-4 zile sa vad toata arhiva cap-coada
El: de-mi amortzise curu pe scaun

Eu: yah..i did that too…twice :-”

Ultima mea intalnire cu UF a pornit de la Word Community Grid (despre care am mai vorbit). Am aflat de echipa UserFriendly de pe WCG si am decis sa ma inscriu in ea (dintr-un motiv destul de simplu: membrii activi primesc certificate cu un design facut de Illiad, autorul webcomic-urilor ).

Am o supriza foarte mare cand cineva care a fost la editia de anul acesta la un workshop despre Jurnalistica IT a fost prezentat pe langa alte site-uri si acesta. Initial am crezut ca e o gluma avand in considerare ca totusi site-ul este inca foarte tanar. Dar am auzit acelasi lucru din mai multe surse. Si partea frumoasa e ca, aparent, am primit feedback foarte bun (inca astept sa vad inregistrarea prezentarii sa vad despre ce a fost vorba). Dar totusi sunt placut surprins ca 1) site-ul are vizitatori (nu aveam destula incredere in Google Analytics ) 2) chiar le place ce contine. Well…thank you si promit ca voi incerca sa public continut cat mai bun.

Revenind la tabara, pentru cei care nu au planuri pentru vara viitoare, recomand sa se gandeasca la Forum IT ca optiune. In primul rand as zice ca este destinata elevilor (de generala si liceu) pasionati de IT. Dar sunt si foarte multi studenti acolo (exemplu cum am fost eu anul trecut… si imi pare bine ca am interactionat cu tinerii geeks…yes, I’m gettin old). De asemenea am stat foarte mult si in jurul unor profesionisti in IT (am impartit camera cu un sales manager de la Tornado, furat mere cu alt manager de la Softwin si stat la bere cu editorul sef de la PC Magazine). Si ar mai trebui sa multumesc Forum IT pentru ca acolo am avut prima interactiunea cu notiunea de VoIP si ca urmare a unui concurs castigat acolo am facut primul curs de Cisco IP Telephony.

Şi totuşi cei care se gândesc la un grid de calculatoare, de obicei se gândesc la nişte calculatoare high-end. Dar adevărul este că sunt foarte multe reţele de tip grid care se bazeaza pe PC-uri obişnuite. Prima mea interacţiune cu un astfel de grid a fost SETI@home. Proiectul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) se ocupă cu captarea de unde radio din spaţiu (poate aţi auzit de array-ul mare de sateliţi SETI). Aceste semnale sunt procesate în scopul descoperirii de inteligenţă în univers. O mare parte din procesarea semnalelor se face pe calculatoare normale ale userilor care îşi pun la dispoziţie PC-urile în scopul ştiinţei. Ideea că aş putea eu contribui la un proiect de cercetare aşa mare, desi într-o măsură extrem de mică mi-a fost de ajuns să mă înscriu. Tot ce trebuia era să rulez pe calculatorul meu un clinet făcut de la cei de la Universitatea Berkeley, BOINC şi să las calculatorul deschis să îşi facă treaba (şi să mă uit cum procesorul meu nu mai scadea sub 99%…ever…).  După ce am acumulat puţină experienţă pe temă şi am descoperit că există şi altfel de astefel de proiecte (desi la momenul respectiv SETI@home era cel mai mare) am decis să mă înscriu la un poiect cu mai multe aplicaţii practice: Rosetta@home (găsirea de proteine). E draguţ că SETI@home ofera şi diplome digitale (simbolic, ca rasplată pentru donaţia de putere de procesare).

Într-un final am decis să investesc resursele într-un alt grid: World Community Grid care funcţionează tot pe baza BOINC (deşi iniţial aveau ei un program propriu, dar la care aparent au renunţat în favoarea BOINC care avea mai mult suport şi experienţă). Mi-a plăcut mai mult deoarece (avea şi un site mai frumos ) avea posibilitatea de a ‘lucra’ pentru mai multe proiecte (managementul lor fiind făcut de ei).

Chiar aveam de gând să scriu un articol despre Home Grid Computing şi despre aceste site-uri. Am avut acum motivaţie deoarece zilele acestea Word Community Grid a atins un milestone de 200 milioane de rezultate returnate de la useri (dintre care 14 000 sunt ale mele ). De asemenea, milestone persoanal, pentru rezultatele returnate am primit un milion de puncte, ceea ce m-a clasat in primii 10 000 de useri (ok… poate nu sună foarte impresionant, but for me it’s a victory având în considerare că am concurenţă din partea unor universităţi, laboratoare de cercetare, corporarţii şi user vechi din comunitate).  Btw, există şi o echipă a Politehnicii dar din păcate eu şi înca un user suntem activi .

Deci dacă aţi vrut vreodata să contribuiţi ştiinţei şi nu aţi ştiut cum, sau dacă vreţi să puneţi procesorul (sau procesoarele ) care stau idle la muncă, aţi putea să vă înscrieţi în unul din proiecte acestea. Do it for the geek in you

So as the link of the day: http://xkcd.com

Tip: fiecare imagine are ascuns un comment. Tineti mouse-ul deasupra imaginii ca sa il vedeti (asta pe site-ul original ).

Cred ca mi-a placut de cand am vazut descrierea “A webcomic of romance,sarcasm, math, and language”. Combinatia intre ‘science’ si ‘romance’ mi s-a parut intersanta.

Ce este si de ce am avea nevoie de un certificat digital? Este o modalitate de a atesta autenticitatea unei informatii digitale (care poate fi un email, un site, un cod al unui software). Un client – Alice – care primeste o informatie vrea sa fie sigur ca ce a primit vine de cine trebuie -Bob – si ca nu e un material modificat de o a treia persoana neautorizata – Trudy. Daca cei doi (Alice si Bob) nu se pot intelege singuri, pot apela la o a treia entitate, un CA (Certificate Authority), o autoritate in care amandoi au incredere si care poate confirma sau infirma autenticitatea mesajului. Asta era teoria pe care o stiam, dar in practica nu stiam de vreun CA (poate doar de VeriSign pentru ca le vazusem logoul lor cand faceam plati online).

Totul a inceput atunci cand am aflat de la cineva de un Thawte Web of Trust Sign-in Event desfasurat in Bucuresti. Thawte este un CA. Web of Trust este un sistem prin care, pentru a primi un certificat, trebuie sa ai niste puncte pe care le acumulezi de la Notari Thawte. Pentru a primi respectivele puncte, o persoana trebuie sa se intalneasca fata in fata cu notarul Thawte, sa prezinte un formular, o copie dupa actul de identitate si actul de identitate in sine (tot procesul este unul oficial si orice actiune intra sub incidenta legii). Thawte pune la dispozitie gratuit certificate de email (celelalte servicii sunt contra cost). Asta inseamna ca poti semna digital orice email pe care il trimiti. Daca cineva acumuleaza 50 de puncte, ii se poate elibera un certificat digital pentru email. Daca acumuleaza 100 de puncte poate deveni el insusi un Notar. In urma evenimentului mentionat, am reusit sa acumulez mai mult de 100 de puncte si am devenit oficial Notar Thawte ( It was a very happy and geekish moment ) a…si am primit si o minge . Pe langa asta, mi-am eliberat un certificat pentru emailul meu si orice email important pe care il trimit pe pe adresa mea personala, il semnez cu acest certificat.

Dar Thawte pune la dispozitie gratuit doar serviciul de email certificate (ca un adevarat student, caut doar serviciile free ). Din acelasi anturaj am aflat de un alt CA: CAcert. Ei pun la dispozitie si alte certificate (exemplu SSL) totul gratuit. Daca e gratuit, este facut de o comunitate de oameni pasionati (my kind of guys ).  Din pacate asta face acest CA mai putin credibil decat Thawte spre exemplu. Dar oricum, ofera niste servicii dragute. Au un sistem Web of Trust asemanator, doar ca in loc de termenul de “Notary” avem “Assurer“. La fel, o persoana trebuie sa stranga puncte pentru a primi un certificat si eventual pentru a deveni Assurer (notar). Lucrul interesant pe care l-am aflat e ca daca esti Notar Thawte si dovedesti acest lucru primiesti automat 150 puncte.  La 100 de puncte poti deveni Assurer. Zic ‘poti’ deoarece spre deosebire de Thawte mai trebuie sa dai si un test. Dar conluzia este ca folosind acest sistem, incepand de azi sunt si CAcert Assurer (double happy geek ).

Recunosc ca inca nu stiu destul despre aceste sisteme si nu sunt paranoic despre securitate. Dar sunt mai constient de importanta securitatii decat majoritatea. Si desi uneori imi scapa din vedere unele riscuri (mici de obicei) incerc sa fac orice intr-un mod securizat.

Daca sunteti interesati in a obtine un certificat si aveti nevoie de puncte, puteti sa ma contactati si va voi ajuta cu cea mai mare placere .

L.E.: Am primit intre timp si diploma de la CAcert . Diploma care, bineinteles este… semnata digital .

În primul rând nu e un tip cu ochelari și cu multe bube pe față care merge ciudat și se sperie de alte persoane. Din contra, e o persoană foarte normală și foarte sociabilă de altfel. Destul de inteligentă și cu multă imaginație. Prietenoasă cu cei din jur ăi amuzantă. Sau cel puțin așa pare atunci când este în grupul său unde sunt persoane more or less cu aceleași caracteristici (dar nu ciudată când iese din cercul respectiv). Cel mai important, este o persoană pasionată. Someone who loves what he does and does what he loves. Well…that’s me anyway.  Welcome to my world.

Postul a pornit de la acest filmuleț. Probabil cunoscut de mulți, dar care parcă explică tot ce am scris mai sus.

LE: Versurile se pot gasi intr-un format specific ( ) la http://www.ripe.net/whois?searchtext=POEM-RIPE55-SONG (thank you ubergeek.ro pt link)