După ce am tot găsit multe site-uri ale LUG-urilor din tot felul de orașe din lume, am fost curios dacă există un Linux User Group pe plan local. Așa că am dat un mic search pe Google și am găsit că există Bucharest LUG [1]. Am intrat pe site-ul lor, am văzut că au și un canal de IRC ( #blug.ro pe FreeNode [2]) și am început să vorbesc cu oamenii de acolo.  În acest weekend am fost și la una din întâlnirile lor care a fost destul de interesantă (am aflat mai multe despre o distribuție numită ArchLinux și despre un soft de telefonie IP făcut în România, Yate).

Am mai căutat puțin și am găsit și o listă [3] de LUG-uri și Comunități Open Source din România (ROSEdu is one of them ).

În alte știri, azi s-a sărbătorit Ziua Programatorului [4]. Ziua a fost declarată oficial sărbătoare în Rusia [5].

[1] http://blug.ro

[2] irc://irc.freenode.net/#blug.ro

[3] http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Comunit%C4%83%C5%A3i_Linux_din_Rom%C3%A2nia

[4] http://www.programmerday.info/

[5] https://news.slashdot.org/story/09/09/12/1548245/Russias-New-Official-Holiday-mdash-Program

Deși mai configurasem o adresăIPv6 și cu alte ocazii [1], nu intrasem adânc în subiect decât la clasa de BSCI de la Cisco pe care am terminat-o recent. După clasă, pentru că mi-a plăcut subiectul, am încercat să văd IPv6 în viața reală, ceea ce era puțin problematic pentru că legăturile mele la Internet vin numai în varianta IPv4.

Dar am descoperit un site interesant, TunnelBroker [2], care oferă tunele IPv6 peste conexiuni IPv4, gratuit. Provider-ul respectiv are o rețea globală de servere accesibile prin IPv4, dar care routează IPv6 în Internet. Tot ce e nevoie este un server propriu sau un workstation care să aibă un IP public (acesta va fi clientul). Configurația tunelului se face într-o parte automat, pe site și cealaltă parte pe stația locală manual. Instrucțiunile complete se găsesc pe site.

Aceeași firmă ce administrează site-ul TunnelBroker și rețeaua de servere, Hurricane Electric, oferă și o certificare [3] de atestare a cunoștințelor despre IPv6. De exemplu, primul test constă într-un quiz despre IPv6 iar al doilea presupune configurarea unui client care să fie capabil să acceseze o pagină IPv6.

Fun fact: Există un ‘experiment’ pentru a promova IPv6 [4], dar care, momentan, pare a fi mort.

[1] http://alexj.info/?p=92

[2] http://www.tunnelbroker.net/

[3] http://ipv6.he.net/certification/cert-main.php

[4] http://ubergeek.ro/2008/08/22/ipv6-experiment/

Principalul program de virtualizare pe care îl folosesc este VMware, care vine în multe variante. Există versiunea de Workstation, dar care nu este gratuită. Este varianta server, free, dar necesită înregistrarea unui cont pentru a obţine un serial. În plus, versiunea nouă Server (2.0) este cu o interfața web mai greu de administrat. Aşa că, varianta cea mai rapidă pentru a reuşi a porni o maşină virtuală este VMware Player [1].

Problema cu Player este că nu permite creerea de maşini noi sau modificarea caracteristicilor unei maşini existente. Datele despre maşină sunt stocate într-un fişier .vmx sub formă de text clar. Deşi fişierul poate fi scris de mână, pentru uşurinţă în utilizare există generatoare de fişiere .vmx. Un exemplu este generatorul online EasyVMX [2].  Site-ul permite generarea fişierelor necesare (configuraţie şi hard disk-uri virtuale) pentru maşină ce pot fi descărcate şi rulate cu VMware Player.

[1] http://www.vmware.com/download/player/

[2] http://www.easyvmx.com/

În urma prezentării despre Windows 7 şi Internet Explorer 8 [1] ţinută de cei de la Laboratorul Microsoft din UPB am venit acasă şi am instalat Windows 7 RC1 pe laptop (de pe dvd-ul câştigat pentru activitate la prezentare ). Dacă versiunea beta nu mi s-a instalat pe laptop atunci când a fost scoasă [2], versiunea RC1 a mers fără probleme. Nimic nou faţa de beta, dar ca sistem pentru utilizare zilnică este ok.

Lucrul pe care l-am găsit interesant la prezentare a fost SkyDrive [3]. Este un serviciu de stocare de fişiere online oferit de Microsoft pentru utilizatatorii Live.com. Promisiunea era că serviciul va fi integrat în Windows7, deşi nu am găsit nici un grad de integrare (până acum). SkyDrive îţi oferă 25GB de spaţiu, în principal pentru poze. Fişierele pot fî partajate cu reţeaua ta de prieteni (din Live.com), cu toată lumea sau cu nimeni. Problema cu site-ul este că limita de upload este de 5 fişiere per upload. Internet Explorer 8 oferă un plugin ce permite upload-ul a mai multor fişiere în acelaşi timp (dar la testarea mea, a picat de 3 ori consecutiv la upload de peste 5 fişiere).

Renunţând la IE8, am căutat un program 3rd party care să ofere interacţiunea cu SkyDrive. Răspunsul a fost Gladinet [4] care se instalează ca aplicaţie pe desktop şi permite maparea spaţiului din cloud pe un drive din Windows. Gladinet oferă posibilitatea de conectare şi la alţi provideri de cloud computing cum ar fi Amazon. Tot prin acest program poate fi utilizat şi spaţiul de pe GMail (a.k.a. GDrive) sau ADrive. ADrive [5] este similar cu SkyDrive, doar că oferă 50 de GB şi, având mai multă experienţă, oferă servicii premium contra cost.

Backup-ul este întotdeauna necesar. Harddisk-urile locale pot oricând ceda, deci e bine să aveţi un loc unde să păstraţi fişierele importante. Cloud Computing-ul devine o soluţie din ce în ce mai accesibilă utilizatorilor obişnuiţi.

Pe subiectul de backup pe sisteme Windows, Linux şi MacOS am găsit o carte interesantă despre Backup & Recovery de la O’Reilly [6].

[1] http://cosu.ro/blog/2009/04/29/microsoft-academic-tour-and-innovation-briefing/

[2] http://alexj.info/?p=832

[3] http://skydrive.live.com/

[4] http://www.gladinet.com/

[5] http://www.adrive.com/

[6] http://oreilly.com/catalog/9780596102463/

Proiecte Open Source sunt multe, la fel de mulţi şi utilizatorii acestora. Una din primele încercări de a contoriza numărul de utilizatori open source a fost The Linux Counter [1]. Acest site numără utilizatorii de Linux precum şi maşinile care folosesc Linux. Deşi nu sunt înregistraţi nici macar 1% din adevăratul număr, se poate face o estimare geografică şi este o ocazie de a te alătura comunităţii, prin anunţarea apartenenţei la respectivul grup. Conform acestul site, sunt utilizatorul Linux #413835 [2].

Recent, am găsit şi un site [3] care contorizează utilizatorii distribuţiei cu o popularitate din ce în ce mai mare, Ubuntu.

Dar cel mai interesant site de monitorizare a proiectelor open source, pe care l-am găsit azi, este ohloh [4]. Site-ul oferă un pachet întreg de servicii pentru crearea unei hărţi a proiectelor. Utilizatorii pot să îşi creeze ‘stack-uri’ cu programele open pe care le folosesc pentru diferite scopuri şi se pot mapa pe harta lumii. Oferă un sistem similar cu Twitter, în care utilizatorii pot urmări ştiri legate de proiectele alese. În funcţie de softurile tale, site-ul poate găsi alte persoane care folsoesc software similar cu tine, dând site-ului şi o nuanţă de social networking. Pentru un proiect se pot urmării timeline-uri şi se potea vedea cine foloseşte soft-ul şi cine îl dezvoltă.
What I use…

[1] http://counter.li.org/

[2] http://counter.li.org/cgi-bin/runscript/display-person.cgi?user=413835

[3] http://ubuntucounter.geekosophical.net/

[4] http://www.ohloh.net/

Odată cu noul semestru, au început o nouă serie de cursuri extracuriculare, iar anul acesta numărul de posibilităţi este destul de mare.

Academia Cisco (ccna.ro) [1] începe clase noi de CCNA şi CCNP, destinate celor interesaţi într-o carieră de networking. Interviurile pentru clasele de CCNA1 au loc pe 4 martie. [2]

Tot ccna.ro oferă două cursuri noi de Linux. Primul este un curs de LPIC-1 [3] (Linux Professional Institute Certification level 1) mapat în jurul certificării de la LPI.  Este un curs de administrare Linux și  este destinat celor ce doresc să își dea certificarea LPIC-1 și au o bază în folosirea sistemului Linux. Cursul poate fi o continuare pentru studenții de la Calculatoare (anii I și II) a cursului de Utilizarea Sistemelor de Operare din cadrul facultații. Inteviul pentru LPI va avea loc pe 11 martie. [2]

Al doilea curs este unul de Introducere în Linux [4] ce dorește a lua de la zero studenții dornici să învețe Linux.  Este un puncte de pornire pentru cei ce plănuiesc a da o certificare Linux (acet curs poate fi completat următorul semestru de cel de LPIC). Cursul este targetat studenților ce nu au avut în facultate un curs de Linux (cum sunt cei de la Automatică, Electronică sau FILS).  Interviurile pentru clasa de Introducere în Linux au loc pe 18 martie. [2]

ROSEdu oferă un Curs de Dezvoltare Liberă [5] despre care am mai vorbit [6].

Tot semestul acesta se desfășoară partea a doua a Laboratorului de Electronică Aplicată [7] [8].

Pentru cei interesați de tehnologii Microsoft, noua Academie Microsoft [9] oferă cursuri de Visual Studio 2008, SQL Server 2008 și Windows Server 2008. Interviurile au loc pe 12* martie.

[1] http://ccna.ro

[2] http://ccna.ro/sumar/stiri

[3] http://ccna.ro/lpic

[4] http://ccna.ro/linux

[5] http://cdl.rosedu.org/

[6] http://alexj.info/?p=667

[7] http://eap.cs.pub.ro/

[8] http://alexj.info/?p=494

[9] http://itacad.ro/

Multe persoane care sunt obișnuite cu Windows-ul au oarecare reticențe de a migra complet la un sistem GNU/Linux. Asta pentru că de multe ori trecerea este prea bruscă, persoana respectivă nu are timp să se obișnuiască cu sistemul nou și la prima problemă mai mare se întoarce la sistemul vechi.

Strategia de migrare de la Windows la Linux în cazul sistemelor desktop (pentru home users) pe care am adoptat-o a fost una pe etape, pe o durată mai mare de timp. Primul pas a fost să încep să folosesc software crossplatform, adica programe ce se folosesc și pe Windows și pe Linux. Ideea este că dacă ești obișnuit cu programele ce rulează peste sistemul de operare, contează mai puțin (la prima vedere) ce este în spatele lor. Astfel, o migrare la alt sistem de operare este mai transparentă utilizatorului.

Cel mai folosit program este Mozilla Firefox [1]. Browserul ce este mult superior la Microsoft Internet Explorer și este destul de popular și în lumea Linux și Windows. Opera [2] este alt browser ce are versiuni pentru diverse sisteme de operare.

Pentru cei ce au nevoie de un client de e-mail, alternativa la Microsoft Outlook este Mozilla Thunderbird [3].

Unul din programe a fost Pidgin [4] [5], un client de instant messenging ce înlocuia Yahoo Messenger și, eventual, Google Talk. Acest client s-a dovedit de a avea mai multe feature-uri decât clientul normal de la Yahoo, deși interfața era ceva mai primitivă.

Alt software destul de important a fost Open Office [6] ce vine să înlocuiască suita Microsoft Office. Deși poate de multe ori poate fi mai greu de folosit decât MS Office, oferă aceleași facilități ca acesta, într-un pachet mult mai mic și, bineînțeles, gratuit.

Pentru cei ce programează în Java sau C/C++, Eclipse [7] este IDE foarte folosit pe Windows.

Exemplele pot continua (Amarok [8] în loc de Winamp, XChat în [9] loc de mIRC). KDE a scos un pachet [10] (beta încă) ce oferă multe programe regăsite  pe Linux acum și pe Windows.

[1] http://www.mozilla-europe.org/ro/firefox/

[2] http://www.opera.com/

[3] http://www.mozilla.com/ro/thunderbird/

[4] http://alexj.info/?p=385

[5] http://pidgin.im/

[6] http://www.openoffice.org/

[7] http://www.eclipse.org/

[8] http://amarok.kde.org/

[9] http://www.xchat.org/

[10] http://windows.kde.org

Pentru oamenii ocupaţi, orice metodă de eficientizare a organizării timpului este binevenită. Agenda de întâlniri scrisă cu pixul a fost de mult portată în programe gen Outlook sau Sunbird. Varianta Google este o agenda online.

Googel Calendar [1] este un calendar online pentru toate activităţile zilnice. Este extrem de uşor şi rapid de folosit. Fiecare utilizator îşi poate creea mai multe calendare (colorate diferit, pe domenii, ex: calendar personal, calendar pentru facultate, calendar pentru un grup/organizaţie) şi mai important poate partaja un calendar cu alţi utilizatori sau poate să îl facă public.

Poate fi util pentru o organizaţie pentru a-şi face publică agenda de evenimente. Poate fi util pentru un grup care lucrează la un proiect pentru a-şi stabili termene limită.

Dacă sunt doi utilizatori ce folosesc serviciul şi doresc să îşi stabilească o întâlnire, unul poate trimite o învitaţie ceilulalt, iar dacă acesta acceptă, evenimentul să fie salvat în calendarele ambelor persoane. Acest lucru se poate scala la oricâţi utilizatori.

Feature-ul ce m-a făcut să încep să folosesc serviciul a fost notificarea (gratuită) prin SMS. Pentru un eveniment se poate seta să fie trimis un mesaj pe mobil sau un email cu un anumit timp înainte (10 minute, o ora, o zi etc.).

Calendarele se pot sincronzia cu dispozitive mobile sau cu Outlook sau Sunbird.

[1] http://calendar.google.com/

Echipamentele de reţea Cisco au, în general, ca sistem de operare Cisco IOS (Internetwork Operating System), un sistem de operare proprietar. IOS-ul se află sub forma unui fişier binar (compresat sau nu) în memoria Flash a echipamentului şi este absolut necesar pentru funcţionarea respectivului echipament.

Deşi toate imaginile au la bază acelaşi cod (aceeaşi interfaţă, acelaşi mod de organizare), nu toate imaginile vin cu aceleaşi facilităţi instalate.  Exemplu: nu toate imaginile au integrate protocolul MPLS sau nu toate oferă servicii de VoIP sau de firewall. Şi aceste facilităţi nu depinde de versiunea IOS-ului (major release). Diferenţele dintre versiunile de IOS se reflectă în interfaţă mai mult, nu în serviciile oferite. Exemplu: Versiunea 12.4(23) poate veni în variante pentru Enterprise sau pentru Service Provider sau alte variante (sistemul de operare de bază rămâne comun pentru toate variantele, dar serviciile sunt diferite).

Modul în care ne putem da seama ce facilităţi oferă o imagine e prin numele fişierului .bin. Dar nu întotdeauna acesta este inteligibil. Cisco pune la dispoziţie pe site-ul lor Cisco Feature Navigator [1]. Cu acest tool puteţi găsi imaginea ce oferă serviciile dorite pentru o anumită platformă sau să listaţi feature-ulile oferite de o imagine de IOS. Lista de servicii este destul de mare, astfel încât variantele de imagini sunt foarte multe. De asemenea puteţi afla şi mărimea unei imagini şi flash-ul necesar pentru ca ea să încapă.

[1] http://tools.cisco.com/ITDIT/CFN/

Acum câțiva ani, niște colgi de liceu și cu mine aveam un site numit dIMLight. Site-ul conținea diverse articolele mai mult sau mai puțin fară sens. Era interesant pentru că a fost construit de la 0 de noi (lot’s of CSS, PHP & mySQL) și cu toate acestea, și acum seamăna foarte mult [1] cu un CMS ca WordPress și funcționa destul de bine. Când am pierdut găzduirea de la nimic.org (adresa era dimlight.nimic.org ) a fost închis.

Pentru că am ajuns și eu acasa, am vrut să fac un update al sistemului de operare de pe serverul meu de acasă, trecând de la OpenSuSe 10.2 la Debian Lenny. Printre lucrurile care trebuiau migrate, am dat peste codul site-ului și baza de date. Am decis să îl pun undeva online pentru posterioritate.

După instalarea Debian cu Apache2, PHP5 și mySQL5 am migrat site-ul spre adresa [1] http://dimlight.all4u.cc/old/ . O migrare nu e niciodată ușoară, mici bug-uri au fost rezolvate, dar totuși site-ul a fost codat destul de inteligent.

Totuși am dorit o renaștere a site-ului. Cu acest scop am zis să migrez conținutul pe WordPress. Am avut ocazia să testez noua versiune de  WordPress, 2.7 (care este foarte interesantă… probabil voi trece toate instanțele mele de wp pe ea). Așa că două zile am stat să copiez toate articolele în baza de date a noului site [2]. Am încercat să păstrez datele postărilor. Rezulatul: dIMLight 2.0 ( [2] http://dimlight.all4u.cc ).

[1] http://dimlight.all4u.cc/old

[2] http://dimlight.all4u.cc/

[3] http://dimlight.all4u.cc/?p=211