Am mai căutat puțin și am găsit și o listă [3] de LUG-uri și Comunități Open Source din România (ROSEdu is one of them ).

În alte știri, azi s-a sărbătorit Ziua Programatorului [4]. Ziua a fost declarată oficial sărbătoare în Rusia [5].

[1] http://blug.ro

[2] irc://irc.freenode.net/#blug.ro

[3] http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Comunit%C4%83%C5%A3i_Linux_din_Rom%C3%A2nia

[4] http://www.programmerday.info/

[5] https://news.slashdot.org/story/09/09/12/1548245/Russias-New-Official-Holiday-mdash-Program

Dar am descoperit un site interesant, TunnelBroker [2], care oferă tunele IPv6 peste conexiuni IPv4, gratuit. Provider-ul respectiv are o rețea globală de servere accesibile prin IPv4, dar care routează IPv6 în Internet. Tot ce e nevoie este un server propriu sau un workstation care să aibă un IP public (acesta va fi clientul). Configurația tunelului se face într-o parte automat, pe site și cealaltă parte pe stația locală manual. Instrucțiunile complete se găsesc pe site.

Aceeași firmă ce administrează site-ul TunnelBroker și rețeaua de servere, Hurricane Electric, oferă și o certificare [3] de atestare a cunoștințelor despre IPv6. De exemplu, primul test constă într-un quiz despre IPv6 iar al doilea presupune configurarea unui client care să fie capabil să acceseze o pagină IPv6.

Fun fact: Există un ‘experiment’ pentru a promova IPv6 [4], dar care, momentan, pare a fi mort.

[1] http://alexj.info/?p=92

[2] http://www.tunnelbroker.net/

[3] http://ipv6.he.net/certification/cert-main.php

[4] http://ubergeek.ro/2008/08/22/ipv6-experiment/

Problema cu Player este că nu permite creerea de maşini noi sau modificarea caracteristicilor unei maşini existente. Datele despre maşină sunt stocate într-un fişier .vmx sub formă de text clar. Deşi fişierul poate fi scris de mână, pentru uşurinţă în utilizare există generatoare de fişiere .vmx. Un exemplu este generatorul online EasyVMX [2].  Site-ul permite generarea fişierelor necesare (configuraţie şi hard disk-uri virtuale) pentru maşină ce pot fi descărcate şi rulate cu VMware Player.

[1] http://www.vmware.com/download/player/

[2] http://www.easyvmx.com/

Lucrul pe care l-am găsit interesant la prezentare a fost SkyDrive [3]. Este un serviciu de stocare de fişiere online oferit de Microsoft pentru utilizatatorii Live.com. Promisiunea era că serviciul va fi integrat în Windows7, deşi nu am găsit nici un grad de integrare (până acum). SkyDrive îţi oferă 25GB de spaţiu, în principal pentru poze. Fişierele pot fî partajate cu reţeaua ta de prieteni (din Live.com), cu toată lumea sau cu nimeni. Problema cu site-ul este că limita de upload este de 5 fişiere per upload. Internet Explorer 8 oferă un plugin ce permite upload-ul a mai multor fişiere în acelaşi timp (dar la testarea mea, a picat de 3 ori consecutiv la upload de peste 5 fişiere).

Renunţând la IE8, am căutat un program 3rd party care să ofere interacţiunea cu SkyDrive. Răspunsul a fost Gladinet [4] care se instalează ca aplicaţie pe desktop şi permite maparea spaţiului din cloud pe un drive din Windows. Gladinet oferă posibilitatea de conectare şi la alţi provideri de cloud computing cum ar fi Amazon. Tot prin acest program poate fi utilizat şi spaţiul de pe GMail (a.k.a. GDrive) sau ADrive. ADrive [5] este similar cu SkyDrive, doar că oferă 50 de GB şi, având mai multă experienţă, oferă servicii premium contra cost.

Backup-ul este întotdeauna necesar. Harddisk-urile locale pot oricând ceda, deci e bine să aveţi un loc unde să păstraţi fişierele importante. Cloud Computing-ul devine o soluţie din ce în ce mai accesibilă utilizatorilor obişnuiţi.

Pe subiectul de backup pe sisteme Windows, Linux şi MacOS am găsit o carte interesantă despre Backup & Recovery de la O’Reilly [6].

[1] http://cosu.ro/blog/2009/04/29/microsoft-academic-tour-and-innovation-briefing/

[2] http://alexj.info/?p=832

[3] http://skydrive.live.com/

[4] http://www.gladinet.com/

[5] http://www.adrive.com/

[6] http://oreilly.com/catalog/9780596102463/

Recent, am găsit şi un site [3] care contorizează utilizatorii distribuţiei cu o popularitate din ce în ce mai mare, Ubuntu.

Dar cel mai interesant site de monitorizare a proiectelor open source, pe care l-am găsit azi, este ohloh [4]. Site-ul oferă un pachet întreg de servicii pentru crearea unei hărţi a proiectelor. Utilizatorii pot să îşi creeze ’stack-uri’ cu programele open pe care le folosesc pentru diferite scopuri şi se pot mapa pe harta lumii. Oferă un sistem similar cu Twitter, în care utilizatorii pot urmări ştiri legate de proiectele alese. În funcţie de softurile tale, site-ul poate găsi alte persoane care folsoesc software similar cu tine, dând site-ului şi o nuanţă de social networking. Pentru un proiect se pot urmării timeline-uri şi se potea vedea cine foloseşte soft-ul şi cine îl dezvoltă.
What I use…

[1] http://counter.li.org/

[2] http://counter.li.org/cgi-bin/runscript/display-person.cgi?user=413835

[3] http://ubuntucounter.geekosophical.net/

[4] http://www.ohloh.net/

Academia Cisco (ccna.ro) [1] începe clase noi de CCNA şi CCNP, destinate celor interesaţi într-o carieră de networking. Interviurile pentru clasele de CCNA1 au loc pe 4 martie. [2]

Tot ccna.ro oferă două cursuri noi de Linux. Primul este un curs de LPIC-1 [3] (Linux Professional Institute Certification level 1) mapat în jurul certificării de la LPI.  Este un curs de administrare Linux și  este destinat celor ce doresc să își dea certificarea LPIC-1 și au o bază în folosirea sistemului Linux. Cursul poate fi o continuare pentru studenții de la Calculatoare (anii I și II) a cursului de Utilizarea Sistemelor de Operare din cadrul facultații. Inteviul pentru LPI va avea loc pe 11 martie. [2]

Al doilea curs este unul de Introducere în Linux [4] ce dorește a lua de la zero studenții dornici să învețe Linux.  Este un puncte de pornire pentru cei ce plănuiesc a da o certificare Linux (acet curs poate fi completat următorul semestru de cel de LPIC). Cursul este targetat studenților ce nu au avut în facultate un curs de Linux (cum sunt cei de la Automatică, Electronică sau FILS).  Interviurile pentru clasa de Introducere în Linux au loc pe 18 martie. [2]

ROSEdu oferă un Curs de Dezvoltare Liberă [5] despre care am mai vorbit [6].

Tot semestul acesta se desfășoară partea a doua a Laboratorului de Electronică Aplicată [7] [8].

Pentru cei interesați de tehnologii Microsoft, noua Academie Microsoft [9] oferă cursuri de Visual Studio 2008, SQL Server 2008 și Windows Server 2008. Interviurile au loc pe 12* martie.

[1] http://ccna.ro

[2] http://ccna.ro/sumar/stiri

[3] http://ccna.ro/lpic

[4] http://ccna.ro/linux

[5] http://cdl.rosedu.org/

[6] http://alexj.info/?p=667

[7] http://eap.cs.pub.ro/

[8] http://alexj.info/?p=494

[9] http://itacad.ro/

Strategia de migrare de la Windows la Linux în cazul sistemelor desktop (pentru home users) pe care am adoptat-o a fost una pe etape, pe o durată mai mare de timp. Primul pas a fost să încep să folosesc software crossplatform, adica programe ce se folosesc și pe Windows și pe Linux. Ideea este că dacă ești obișnuit cu programele ce rulează peste sistemul de operare, contează mai puțin (la prima vedere) ce este în spatele lor. Astfel, o migrare la alt sistem de operare este mai transparentă utilizatorului.

Cel mai folosit program este Mozilla Firefox [1]. Browserul ce este mult superior la Microsoft Internet Explorer și este destul de popular și în lumea Linux și Windows. Opera [2] este alt browser ce are versiuni pentru diverse sisteme de operare.

Pentru cei ce au nevoie de un client de e-mail, alternativa la Microsoft Outlook este Mozilla Thunderbird [3].

Unul din programe a fost Pidgin [4] [5], un client de instant messenging ce înlocuia Yahoo Messenger și, eventual, Google Talk. Acest client s-a dovedit de a avea mai multe feature-uri decât clientul normal de la Yahoo, deși interfața era ceva mai primitivă.

Alt software destul de important a fost Open Office [6] ce vine să înlocuiască suita Microsoft Office. Deși poate de multe ori poate fi mai greu de folosit decât MS Office, oferă aceleași facilități ca acesta, într-un pachet mult mai mic și, bineînțeles, gratuit.

Pentru cei ce programează în Java sau C/C++, Eclipse [7] este IDE foarte folosit pe Windows.

Exemplele pot continua (Amarok [8] în loc de Winamp, XChat în [9] loc de mIRC). KDE a scos un pachet [10] (beta încă) ce oferă multe programe regăsite  pe Linux acum și pe Windows.

[1] http://www.mozilla-europe.org/ro/firefox/

[2] http://www.opera.com/

[3] http://www.mozilla.com/ro/thunderbird/

[4] http://alexj.info/?p=385

[5] http://pidgin.im/

[6] http://www.openoffice.org/

[7] http://www.eclipse.org/

[8] http://amarok.kde.org/

[9] http://www.xchat.org/

[10] http://windows.kde.org

Googel Calendar [1] este un calendar online pentru toate activităţile zilnice. Este extrem de uşor şi rapid de folosit. Fiecare utilizator îşi poate creea mai multe calendare (colorate diferit, pe domenii, ex: calendar personal, calendar pentru facultate, calendar pentru un grup/organizaţie) şi mai important poate partaja un calendar cu alţi utilizatori sau poate să îl facă public.

Poate fi util pentru o organizaţie pentru a-şi face publică agenda de evenimente. Poate fi util pentru un grup care lucrează la un proiect pentru a-şi stabili termene limită.

Dacă sunt doi utilizatori ce folosesc serviciul şi doresc să îşi stabilească o întâlnire, unul poate trimite o învitaţie ceilulalt, iar dacă acesta acceptă, evenimentul să fie salvat în calendarele ambelor persoane. Acest lucru se poate scala la oricâţi utilizatori.

Feature-ul ce m-a făcut să încep să folosesc serviciul a fost notificarea (gratuită) prin SMS. Pentru un eveniment se poate seta să fie trimis un mesaj pe mobil sau un email cu un anumit timp înainte (10 minute, o ora, o zi etc.).

Calendarele se pot sincronzia cu dispozitive mobile sau cu Outlook sau Sunbird.

[1] http://calendar.google.com/

Deşi toate imaginile au la bază acelaşi cod (aceeaşi interfaţă, acelaşi mod de organizare), nu toate imaginile vin cu aceleaşi facilităţi instalate.  Exemplu: nu toate imaginile au integrate protocolul MPLS sau nu toate oferă servicii de VoIP sau de firewall. Şi aceste facilităţi nu depinde de versiunea IOS-ului (major release). Diferenţele dintre versiunile de IOS se reflectă în interfaţă mai mult, nu în serviciile oferite. Exemplu: Versiunea 12.4(23) poate veni în variante pentru Enterprise sau pentru Service Provider sau alte variante (sistemul de operare de bază rămâne comun pentru toate variantele, dar serviciile sunt diferite).

Modul în care ne putem da seama ce facilităţi oferă o imagine e prin numele fişierului .bin. Dar nu întotdeauna acesta este inteligibil. Cisco pune la dispoziţie pe site-ul lor Cisco Feature Navigator [1]. Cu acest tool puteţi găsi imaginea ce oferă serviciile dorite pentru o anumită platformă sau să listaţi feature-ulile oferite de o imagine de IOS. Lista de servicii este destul de mare, astfel încât variantele de imagini sunt foarte multe. De asemenea puteţi afla şi mărimea unei imagini şi flash-ul necesar pentru ca ea să încapă.

[1] http://tools.cisco.com/ITDIT/CFN/

Pentru că am ajuns și eu acasa, am vrut să fac un update al sistemului de operare de pe serverul meu de acasă, trecând de la OpenSuSe 10.2 la Debian Lenny. Printre lucrurile care trebuiau migrate, am dat peste codul site-ului și baza de date. Am decis să îl pun undeva online pentru posterioritate.

După instalarea Debian cu Apache2, PHP5 și mySQL5 am migrat site-ul spre adresa [1] http://dimlight.all4u.cc/old/ . O migrare nu e niciodată ușoară, mici bug-uri au fost rezolvate, dar totuși site-ul a fost codat destul de inteligent.

Totuși am dorit o renaștere a site-ului. Cu acest scop am zis să migrez conținutul pe Wordpress. Am avut ocazia să testez noua versiune de  Wordpress, 2.7 (care este foarte interesantă… probabil voi trece toate instanțele mele de wp pe ea). Așa că două zile am stat să copiez toate articolele în baza de date a noului site [2]. Am încercat să păstrez datele postărilor. Rezulatul: dIMLight 2.0 ( [2] http://dimlight.all4u.cc ).

[1] http://dimlight.all4u.cc/old

[2] http://dimlight.all4u.cc/

[3] http://dimlight.all4u.cc/?p=211

Este bazat pe Flash şi este foarte uşor de folosit. Se pot face redimensionări, crop-uri,  adăuga efecte (bw, sepia, blur) sau corecţie de imagine (red eye) şi multe altele. Este free dar sunt şi multe opţiuni care vin doar cu un pachet premium. Partea pe care am găsit-o eu utilă a fost adăugarea de obiecte peste imagine (pentru a transforma poza în una cu tematică de sărbători… exemplu aici )

Juniper oferă un program de certificări prin JNTCP: Juniper Networks Technical Certification Program. Programul oferă doua sisteme de certificări: pentru Enterprise şi pentru Service Provider. Primul este structurat pe 3 niveluri (asemănator cu Cisco): Associate (JNCIA – Juniper Networks Certified Internet Associate) , Specialist ( JNCIS ) şi Expert ( JNCIE ). Al doilea sistem, pe lângă cele trei, mai oferă si nivelul de Professional (JNCIP).

Certificările Enterprise sunt împărţite pe diverse direcţii: Enterprise Routing, Enhanced Services, Enterprise Switching, Firewall/VPN. Direcţiile sunt independente una faţă de celaltă, iar examenele de JNCIA şi JNCIS nu necesită alte cerificări, dar JNCIE necesită certificarea JNCIS. Fiecare certificare necesită un examen (deci teoretic un cost destul de mic pentru certificare) şi este valabilă doi ani.

Ce mi s-a părut foarte interesant la Juniper este modul lor de abordare a training-ului. Dacă Cisco oferă cursuri prin Academiile Cisco contra cost, Juniper încurajează învăţarea oferind materiale gratuite. Materialele lor de multe ori fac comparaţia între sistemul lor de operare (JunOS) şi IOS-ul de la Cisco ( abordarea lor este “Dacă ştii să lucrezi pe Cisco, mai învaţă puţin de la noi şi vei şti si Juniper”). Pe site-ul lor există o serie de tutoriale foarte interesante despre JunOS ( JunOS as a Second Language) gratuite (nici nu necesită înregistrare) de unde se poate învăţa sistemul de operare Juniper prin comparaţia cu cel de la Cisco. Deşi, ca orice firmă mare care se respectă, oferă şi cursuri la nivel business contra unor sume de câteva mii de dolari.

O altă campanie interesantă a fost oferirea unei cărţi total gratuite: JUNOS Enterprise Routing de la O’Reilly (cartea a ajuns recent la mine acasă, fară nici o taxă de livrare şi este motivul din spatele acestui articol… este o carte interesantă, sper să am timp să o termin).

În acest an au avut şi un program, FastTrack prin care ofereau reduceri la examenele Juniper (păcat că am aflat şi eu târziu de el ).

Pentru cel ce folosesc Windows, soluţia la problema diacriticelor este instalarea tastaturii în Română pe lângă cea în engleză şi schimbarea cu o combinaţie de taste (gen Left-Ctrl+ LeftShift) între cele doua. Soluţia a doua, mult mai simplă, am descoperit-o pe site-ul diacritice.ro [2]. Site-ul pune la dispoziţie un mic progrămel [3] care oferă Windows-ului un nou tip de mapare pe tastatură ce este o combinaţie între cea US şi cea RO. Mai exact, maparea US rămâne standard, iar peste ea se mai adaugă diacriticele ăîşţ  prin folosirea tastei Alt (din dreapta) împreună cu tastele a i s t. Majusculele se obţin prin folosirea tastelor Alt şi Shift. Astfel, cei obişnuiţi cu tastatura US nu vor fi afectaţi, iar cei ce doresc să scrie cu diacritice nu mai sunt nevoiţi să schimbe maparea. Faptul că se foloseste doar tasta Alt din drepta nu opreşte folosirea combinaţiilor Alt (stânga)  cu alte taste pentru alte programe.

Combinaţiile de taste sunt:

• R-Alt (Alt dreapta se foloseşte pentru toate combinaţiile) + a = ă
• R-Alt + q = â
• R-Alt + i = î
• R-Alt + s = ş
• R-Alt + t = ţ
• R-Alt + e = €
• R-Alt + p = §
• R-Alt + c = ©
• R-Alt + [ = „ (gilimele jos)
• R-Alt + ] = ” (gilimele sus, diferite de ” )
• R-Alt + , = «
• R-Alt + > = »
• R-Alt + Shift ( ori stânga ori dreapta) + a = Ă
• R-Alt + Shift + q / i / s / t = Â / Î / Ş / Ţ

De menţionat că în Linux, acestă mapare vine implicită.

[1] http://alexj.info?p=413

[2] http://diacritice.ro

[3] http://www.diacritice.ro/system/files/rops.exe

Later edit:

Mă alătur unei campanii pentru promovarea scrisului corect:

[4] http://vorbimromaneste.wordpress.com/2008/02/03/fratilor-nu-distrugeti-limba-romana/

Eu sunt inscris la Daily Digest, adica primesc in fiecare zi dimineata stirile din ziua respectiva si incerc sa le citesc inainte de a pleca la facultate (desi un intotdeauna apuc).

Daca sunteti pasionati de Computer Science, va recomand sa va inscrieti in comunitatea Slashdot.

Part I : Google Docs & Google Notebook

Google Documents (http://docs.google.com/) chiar este ceva cu care m-am obisnuit sa folosesc la orice. Daca am nevoie sa scriu o lista de lucruri nu mai deschid notepad/vim sa imi salvez notitele pe calculatorul local, ci o fac printr-un Google Doc online. Avantajul este ca daca le salvez online, am acces la datele respective indiferent dacaca sunt fie pe PC-ul meu, fie pe laptop, fie la un calculator care nu este al meu. In plus sunt undeva intr-un loc mai sigur decat pe harddiskul meu (in caz ca acesta se strica, am datele undeva pe mai multe servere Google in care am destul de multa incredere). Singura problema ar fi una de intimitate, dar cum nu salvez lucruri vitale, nu ar trebui sa fie o grija mare.

Serviciul a evoluat foarte mult de cand a fost pornit. Daca la inceput puteai sa faci lucruri primitive (la nivelul wordpad), acum poti face multe din lucrurile disponibile in Open Office Writer, Calc si Impress (sau Microsoft Office Word, Excel si Power Point). Compatibilitatea cu documentele MS Office, Open Office sau alte formate este destul de buna.

Pe langa avantajul ca nu ai nevoie sa insalezi nici un program pentru a-l folosi, poate fi accesat de oriunde si securizat (in spatele unui cont de Google). Pentru toate documentele create (Document, Spreadsheet, Presentation, Form) se pastreaza o istorie a versiunii (ca intr-un wiki). Deci daca ai gresit ceva, poti reveni oricand la o modificare anterioara.

Un feature foarte interesant il gasesc faptul ca poti converti orice document in PDF (spre deosebire de Microsoft Office unde NU poti face asta by default). De asemenea, daca cineva a facut public un document pe Google Docs, eu pot sa il salvez local pe calculatorul meu in format .pdf.

Dar principalul lucru pentru care ar trebui folosit este editarea distribuita a unui document. Intr-o organizatie, sau un grup de persoane ce lucreaza la un proiect poate fi mai eficient decat un fisier pe un server, sau un fisier distribuit repetat la fiecare modificare (chiar si fata de un SVN/CVS). Cine are acces la ce este usor de controlat si publicarea (pentru oricine) se face la fel de usor (mai rapid decat publicarea unei pagini web de exemplu).

Daca intr-un Document (echivalentul unui .doc/.odt), cele pe care le folosesc cel mai des, nu am gasit nimic chiar impresionant, la Spreadsheets realizez din ce in ce mai mult potentialul (datorita de exemplu numarului mare de forumule implementate si fapul ca mai nou poti adauga si Chart-uri). Spreadsheet-urile se dovedesc foarte bune la facultate, la USO si RL de exemplu pentru ca studentii sa iti poata vedea notele imediat ce profesorii sau asistentii le completeaza.

Cel mai nou tip de document ar fi Form-ul. Este cel care nu are echivalent in lumea Office, dar este perfect atunci cand vrei sa publici un sondaj pentru a adauna feedback (cum s-a facut de exemplu semestrul trecut legat de cursul de SO).

Daca de Google Documents au auzit mai multi, de Google Notebook (http://www.google.com/notebook/)poate nu la fel de multi (eu l-am descoperit foarte recent dar am inceput sa il folosesc des).  Este un mod mult mai usor de a face mici notite (decat sa fac un Google Doc ).  Nu iese in evidenta prin multe feature-uri ci, din contra, prin faptul ca e foarte simplist. Am inceput prin a-l folosi pentru a intocmi lista de taskuri zilnice, fiind foarte usor sa adaug lucuri noi, pe care sa le marchez ca fiind completate dupa. Si ultima utilitate: lista de cumparaturi ce trebuiesc facute . Ca si Google Docs, avantajul este ca nu necesita instalarea unui soft pe calculator si ca poate fi accesat oricand de oriunde.

Va urma…

Primul protocol la care ma gandesc cand vine vorba de subiectul acesta, este telnet, dar practic asaceva nu exista (poate doar pentru routere si switchuri Cisco neconfigurare cu securitate ). SSH-ul este probabil cel mai puternic si cel mai folosit. Secure Shell-ul este secure deoarece foloseste criptare prin RSA cu perechi de chei pentru a asigura o conexiune protejata. In situatia in care masina remote este un Linux box, mai mult ca sigur are instalat openSSH (trebuie doar pornit, sau permis din firewall). Cand vine vorba de Windows, nu prea am vazut servere SSH (dar asta nu inseamna ca nu exista). Daca masina locala este un Linux, partea client side e rezolvata… accesul remote se face folosind utiliatul ssh (sintaxa fiind ssh user@domain ). Daca suntem pe Windows (sau pe Linux dar vrem alt tool) avem Putty. M-am indragostit de el de cand l-am vazut dintr-un simplu motiv: era o aplicatie standalone de dimensiuni mici (deci de oriunde puteam sa il downloadez de pe net si sa il rulez fara install). 90% din ce fac eu remote, fac cu ajutorul lui Putty.

In cazul in care aveti nevoie de transfer de fisisre (upload mai exact) aveti basicly doua optiuni. Una este FTP-ul clasic. Eu de obicei folosesc drept client FireFTP care este un plugin pentru Firefox.  Dar de multe ori servicul de FTP nu este deschis pe server (sau nu exista acces la tot sistemul de fisiere). In acest caz eu obisnuiesc sa folosesc utilitarul din pachetul SSH scp (secure copy). Copiere Linux-Linux este usor deoarece comanda scp vine odata cu clientul de ssh (sintaxa este scp fisier_local user@server:/cale/catre/director pentru upload… pt download pur si simplu schimbati ordinea server-clinet… wildcard-urile sunt permise). Daca sunteti pe Windows, puteti folosi WinSCP, care la mine pe Windows se afla langa Putty . De mentioat ca viteza la scp e mult mai mica ca la FTP sau HTTP, dar eu zic ca e un sistem foarte bun de transfer.

Daca nu ne place command line-ul (I can’t imagine how can anyone not like CLI, but anyway…) avem optiunea de VNC, ceea ce ne-ar permite sa vedem exact ce este afisat pe monitorul masinii remote. VNC-ul il folosesc mai mult cand trebuie sa controlez o masina Windows. Ca server VNC pe Windows, prefer RealVNC versiunea free. E bine ca e free, dar nu ofera o securitate la fel de buna ca cea Pro (pe care o puteti incerca ca trial) si sincer am avut niste probleme de securitate (solutia a fost sa schimb porturile pe care asculta si/sau sa restrictionez accesul doar la anumite hosturi/retele). Un lucru pe care il ofera RealVNC si pe care multi nu o prea folosec este clientul VNC Java. Asta inseamna ca daca nu am un client pe calculator, il pot accesa de pe HTTP la adresa serverului VNC doar pe alt port. Ca si client putem folosi tot RealVNC (Client) sau, de multe ori prefer TightVNC (care are si optiunea de server) din acelasi motiv pe care folosesc Putty – pentru ca gasesc pe siteul lor o aplicatie mica standalone pe care doar o downloadez si rulez. De asemenea putem folosi VNC ca mijloc de prezentare in clase (cum facem noi la Academia Cisco) .

Asemanator cu VNC avem (dar doar pe Windows) Remote Desktop Connection. Nu prea il folosesc (dar uneori este mai eficient ca VNC, deoarece spre deosebire de acesta, care face screenshot-uri la desktop, Remote Desktop Connection se bazeaza pe actiunile capturate de catre sistemul de operare). Dar pentru ca e integrat in Windows, it has it’s drawbacks.

Trecand la mijloace mai avansate de administare, va prezint Webmin. Este un tool extrem de puternic, care m-a impresinat de cand l-am vazut. Functioneaza doar pe Linux (well..Unix clones). Se bazeaza pe o interfata Web (are un Apache in spate) accesibila prin orice browser. Ofera informatii despre sistem, si se pot face orice taskuri administrative (adaugat/sters user, listat/oprit procese, deschis servere, configurare firewall…ANYTHING). Si daca pachetul de baza nu face ce va trebuie, se pot adauga module care sa faca respectiva functie. It’s a great piece of sofware.

Motivul pentru care nu prea folosesc webmin este 1) pentru ca imi place command line-ul, ergo basic ssh, 2) Linux box-ul meu de acasa ruleaza SuSe. Si ce imi place mie la SuSe este YaST (yet another system tool). YaST este un fel de control panel, de unde se poate administra tot sistemul. Este accesibil din interfata grafica, DAR exista si o versiune de textmode. Acest lucru il face mai puternic, deoarece, odata ce am acces ssh la masina, pot accesa YaST-ul din command line si pot face tot ce as putea local. I love it.

Trecand de la PC-uri la alte echipamente, mai vreau vreau sa vorbesc despre accesul remote la routerele Cisco. Dupa cum orice CCNAist stie, routerele Cisco se pot accesa prin telnet sau, daca sunt configuare cum ar trebui, prin ssh. De obicei exista si optiunea de admintrare prin server HTTP.  Un tool mai avansat este SDM-ul. Unele routere au fisierele pentru SDM in memoria flash, permitand accesul doar printr-un browser (cu Java Runtime Enviroment). Daca nu, SDM-ul poate fi un soft local pe PC cu care se poate conecta la router.

Sunt multe tool-uri care ar face aceste lucruri…acestea sunt cateva folosite de mine si care poate va ajuta si pe voi.

Have fun

Primul, LPIC, este un curs ce pregateste studentii pentru obtinerea certificarii LPIC-1 de la LPI (Linux Professional Institute).  LPCI-1 se obtine prin trecerea a doua examene 101 si 102 si este primul nivel din structura de certificari oferite de LPI. Curiculumul pentru aceste examen cuprinde capitole gen comenzi si utilitare GNU/Linux, shell scripting, netwoking, securitate, taskuri administrative pe un sistem Linux. Certifcarile LPI sunt printre cele mai recunoscute din lume, alaturi de RHCE si Linux+.

Al doilea, CCDA (Cisco Certified Design Associate) este un curs oferit de Academie celor ce doresc sa isi dea examenul pentru certificarea CCDA care este prima certificare pe ramura de Design. Acesta ramura capata importanta din ce in ce mai mare, dovedita prin scoaterea recent a unei certificari de nivel CCIE de Design.

Interviurile pentru aceste cursuri se fac joi, 16 Octombrie. Detalii pe http://ccna.ro

Primul comic strip pe care il gasisem a fost unul destul de clasic.

Avand in considerare ca siteul functioneaza inca din 1997 si sunt scoase zilnic imagini, sunt extrem de multe foarte reusite. Doar din cate am vazut recent…

Si bineinteles ca sunt unele la care probabil doar cei mai geekesh ar intelege.

(google for “Large Hadron Collider back hole” pentru lamuriri )

Pe situl asta poti pierde mult timp. Si aparent nu sunt singurul…

Eu: a guy who knows he’s userfriendly..i knew i liked you
El: mdah, acu vreo 2 ani am stat vreo 3-4 zile sa vad toata arhiva cap-coada
El: de-mi amortzise curu pe scaun

Eu: yah..i did that too…twice :-”

Ultima mea intalnire cu UF a pornit de la Word Community Grid (despre care am mai vorbit). Am aflat de echipa UserFriendly de pe WCG si am decis sa ma inscriu in ea (dintr-un motiv destul de simplu: membrii activi primesc certificate cu un design facut de Illiad, autorul webcomic-urilor ).

Şi totuşi cei care se gândesc la un grid de calculatoare, de obicei se gândesc la nişte calculatoare high-end. Dar adevărul este că sunt foarte multe reţele de tip grid care se bazeaza pe PC-uri obişnuite. Prima mea interacţiune cu un astfel de grid a fost SETI@home. Proiectul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) se ocupă cu captarea de unde radio din spaţiu (poate aţi auzit de array-ul mare de sateliţi SETI). Aceste semnale sunt procesate în scopul descoperirii de inteligenţă în univers. O mare parte din procesarea semnalelor se face pe calculatoare normale ale userilor care îşi pun la dispoziţie PC-urile în scopul ştiinţei. Ideea că aş putea eu contribui la un proiect de cercetare aşa mare, desi într-o măsură extrem de mică mi-a fost de ajuns să mă înscriu. Tot ce trebuia era să rulez pe calculatorul meu un clinet făcut de la cei de la Universitatea Berkeley, BOINC şi să las calculatorul deschis să îşi facă treaba (şi să mă uit cum procesorul meu nu mai scadea sub 99%…ever…).  După ce am acumulat puţină experienţă pe temă şi am descoperit că există şi altfel de astefel de proiecte (desi la momenul respectiv SETI@home era cel mai mare) am decis să mă înscriu la un poiect cu mai multe aplicaţii practice: Rosetta@home (găsirea de proteine). E draguţ că SETI@home ofera şi diplome digitale (simbolic, ca rasplată pentru donaţia de putere de procesare).

Într-un final am decis să investesc resursele într-un alt grid: World Community Grid care funcţionează tot pe baza BOINC (deşi iniţial aveau ei un program propriu, dar la care aparent au renunţat în favoarea BOINC care avea mai mult suport şi experienţă). Mi-a plăcut mai mult deoarece (avea şi un site mai frumos ) avea posibilitatea de a ‘lucra’ pentru mai multe proiecte (managementul lor fiind făcut de ei).

Chiar aveam de gând să scriu un articol despre Home Grid Computing şi despre aceste site-uri. Am avut acum motivaţie deoarece zilele acestea Word Community Grid a atins un milestone de 200 milioane de rezultate returnate de la useri (dintre care 14 000 sunt ale mele ). De asemenea, milestone persoanal, pentru rezultatele returnate am primit un milion de puncte, ceea ce m-a clasat in primii 10 000 de useri (ok… poate nu sună foarte impresionant, but for me it’s a victory având în considerare că am concurenţă din partea unor universităţi, laboratoare de cercetare, corporarţii şi user vechi din comunitate).  Btw, există şi o echipă a Politehnicii dar din păcate eu şi înca un user suntem activi .

Deci dacă aţi vrut vreodata să contribuiţi ştiinţei şi nu aţi ştiut cum, sau dacă vreţi să puneţi procesorul (sau procesoarele ) care stau idle la muncă, aţi putea să vă înscrieţi în unul din proiecte acestea. Do it for the geek in you

Stirea respectiva vorbea despre un tool de hacking care poate sparge conturile de GMail. Putin speriat de inceputul stirii, dar noroc ca in aceeasi stire prezinta si noul feature de la Google impotriva la asaceva: folosirea HTTPS permanent. Daca nu ati observat, by default, HTTP Secure se foloseste doar la login, dupa, pentru navigare in interfata de webmail este HTTP chior.  Am gasit acest lucru foarte ciudat de la inceput si as fi vrut sa existe sesiunea permanenta pe HTTPS (nu zic ca ar fi total sigura, dar m-as simti mai bine).

Ideea ca aceasta noua optiune trebuie activata manual.  Optiunea se afla in Settings -> General -> Browser connection: si trebuie setata pe Always use https

Recomand sa o activati ca nu strica

So as the link of the day: http://xkcd.com

Tip: fiecare imagine are ascuns un comment. Tineti mouse-ul deasupra imaginii ca sa il vedeti (asta pe site-ul original ).

Cred ca mi-a placut de cand am vazut descrierea “A webcomic of romance,sarcasm, math, and language”. Combinatia intre ’science’ si ‘romance’ mi s-a parut intersanta.

Ce este si de ce am avea nevoie de un certificat digital? Este o modalitate de a atesta autenticitatea unei informatii digitale (care poate fi un email, un site, un cod al unui software). Un client – Alice – care primeste o informatie vrea sa fie sigur ca ce a primit vine de cine trebuie -Bob – si ca nu e un material modificat de o a treia persoana neautorizata – Trudy. Daca cei doi (Alice si Bob) nu se pot intelege singuri, pot apela la o a treia entitate, un CA (Certificate Authority), o autoritate in care amandoi au incredere si care poate confirma sau infirma autenticitatea mesajului. Asta era teoria pe care o stiam, dar in practica nu stiam de vreun CA (poate doar de VeriSign pentru ca le vazusem logoul lor cand faceam plati online).

Totul a inceput atunci cand am aflat de la cineva de un Thawte Web of Trust Sign-in Event desfasurat in Bucuresti. Thawte este un CA. Web of Trust este un sistem prin care, pentru a primi un certificat, trebuie sa ai niste puncte pe care le acumulezi de la Notari Thawte. Pentru a primi respectivele puncte, o persoana trebuie sa se intalneasca fata in fata cu notarul Thawte, sa prezinte un formular, o copie dupa actul de identitate si actul de identitate in sine (tot procesul este unul oficial si orice actiune intra sub incidenta legii). Thawte pune la dispozitie gratuit certificate de email (celelalte servicii sunt contra cost). Asta inseamna ca poti semna digital orice email pe care il trimiti. Daca cineva acumuleaza 50 de puncte, ii se poate elibera un certificat digital pentru email. Daca acumuleaza 100 de puncte poate deveni el insusi un Notar. In urma evenimentului mentionat, am reusit sa acumulez mai mult de 100 de puncte si am devenit oficial Notar Thawte ( It was a very happy and geekish moment ) a…si am primit si o minge . Pe langa asta, mi-am eliberat un certificat pentru emailul meu si orice email important pe care il trimit pe pe adresa mea personala, il semnez cu acest certificat.

Dar Thawte pune la dispozitie gratuit doar serviciul de email certificate (ca un adevarat student, caut doar serviciile free ). Din acelasi anturaj am aflat de un alt CA: CAcert. Ei pun la dispozitie si alte certificate (exemplu SSL) totul gratuit. Daca e gratuit, este facut de o comunitate de oameni pasionati (my kind of guys ).  Din pacate asta face acest CA mai putin credibil decat Thawte spre exemplu. Dar oricum, ofera niste servicii dragute. Au un sistem Web of Trust asemanator, doar ca in loc de termenul de “Notary” avem “Assurer“. La fel, o persoana trebuie sa stranga puncte pentru a primi un certificat si eventual pentru a deveni Assurer (notar). Lucrul interesant pe care l-am aflat e ca daca esti Notar Thawte si dovedesti acest lucru primiesti automat 150 puncte.  La 100 de puncte poti deveni Assurer. Zic ‘poti’ deoarece spre deosebire de Thawte mai trebuie sa dai si un test. Dar conluzia este ca folosind acest sistem, incepand de azi sunt si CAcert Assurer (double happy geek ).

Recunosc ca inca nu stiu destul despre aceste sisteme si nu sunt paranoic despre securitate. Dar sunt mai constient de importanta securitatii decat majoritatea. Si desi uneori imi scapa din vedere unele riscuri (mici de obicei) incerc sa fac orice intr-un mod securizat.

Daca sunteti interesati in a obtine un certificat si aveti nevoie de puncte, puteti sa ma contactati si va voi ajuta cu cea mai mare placere .

L.E.: Am primit intre timp si diploma de la CAcert . Diploma care, bineinteles este… semnata digital .

Anyway,  pentru cei ce vor o mica introducere in acest domeniu, m-am gandit sa public pe site un mic document pe care l-am scris pentru Sesiunea de comunicari stiintifice de anul acesta (documentul este in engleza).

As dori sa revin in curand cu niste HOWTO-uri pe acesta tema.

Si daca tot am deschis un post, as vrea sa va ofer un link la un site interesant de care am aflat recent.  Scribd este un site util pentru publicarea online a documentelor pe care vreti sa le share-uti cu lumea. E un fel e Youtube pentru documente.