Conferința How to Web de sâmbătă [1] [2] a fost mai interesantă decât mă așteptăm. Subiectele au fost atractive și organizarea foarte bună pentru o primă ediție a unui eveniment destul de mare.

Prezentările nu au fost aproape deloc tehnice (lucru nu neapărat bun) dar au fost bine adaptate la ideea conferinței, cea de a aduce împreună pasionații web-ului cu profesioniștii lui.

Printre prezentările interesante s-au numărat una despre “User Experience Design”, în care s-a arătat importanța proiectării inteligente a unei interfețe cu utilizatorul (lecția învățată a fost că o interfață trebuie să fie: usable, useful, valuable, desirable, findable, credible, accessible).

Altă prezentare a fost despre “Cloud Computing”, o noțiune destul de nouă și căutată. În prezentare s-a vorbit despre părțile bune și parțile rele ale Cloud Computing.

O prezentare care nu are neapărat legătură cu web-ul ci cu business-ul a fost “Despre Antreprenoriat”. Un cuvânt ce s-a tot rostit pe parcursul conferinței a fost ’start-up’, ce se referă la o companie (firmă) ce abia a pornit și este în drum spre succes. Prezentarea respectivă ne vorbea despre cum ar trebui abordată pornirea unei afaceri proprii.

Așteptăm ca pozele de la eveniment, precum și slide-urile, să fie postate pe site-ul oficial.

Felicitări pentru organizatori, ASPI [3] pentru o treabă bună făcută și așteptăm ediția de anul viitor.

Follow-up-ul oficial îl găsiți pe siteul How to Web [4]. Un altul, destul de lung, pe mai multe părți, aici [5], [6], [7], [8].

[1] http://www.how-to-web.net/

[2] http://alexj.info/2009/10/22/conferin%C8%9Ba-how-to-web/

[3] http://www.aspi.ro/

[4] http://www.how-to-web.net/2009/11/si-a-fost-how-to-web-2009/

[5] http://pow4ioc.wordpress.com/2009/10/31/how-to-web-part-i/

în weekend-ul acesta a avut loc un eveniment de team building al instructorilor din Academia Cisco UPB (ccna.ro), unde s-au ținut și o serie de prezentări. Cum în ultimul timp am fost implicat în lucruri legate de Juniper, am vrut să fac o prezentare funny și în același timp ironică (prezentare Juniper pentru Academia Cisco ). Din păcate, din cauza unor schimbări de program nu am mai ținut prezentarea, dar măcar o fac publică (conține destul de multe lucruri utile).

O perioadă bună pentru a vorbi despre Browsere Web pentru că…
1. Pe 1 Septembrie 2009 Opera 10 [1] a fost lansat în versiune finală. Opera 10 (încă din beta) a fost primul browser care să atingă 100% pe testul Acid3 [2] [3] și, deși are un public destul de restâns, utilizatorii lui sunt extrem de mulțumiți de el.

2. Mozilla și anuntă calendarul său pentru următorul an [4]. Firefox 3.6 este planificat pentru luna Noimbrie 2009. Va mai fi scoasă o veriune minoră, 3.7 în a doua jumătate a lui 2010 iar în ultimul trimestru din 2010 va fi lansat Firefox 4.0.

3. Se împlinește un an de când Google a lansat Chrome, care a avut o evoluție extrem de bună. Numărul de utilizatori a crescut foarte rapid, dar și calitatea lui a crescut (a reușit și el să treaca testul Acid3 cu 100% [5]).

Iată statisticile pentru primele 8 luni din 2009 (după site-ul W3Schools [6]):

Firefox rămâne cam la același procentaj și probabil nu va reuși să treacă de pragul de 50%. Chrome mai mult decât și-a dublat utilizatorii într-un an depășind și Safari și Opera. Se poate observa puterea pe care Google o are în spate. În viitor, sigur procentajul Chrome va crește mai mult, mai ales după ce companii ca Sony au anunțat că vor vinde laptop-urile lor cu Google Chrome instalat pe ele. Opera rămâne un club mai select și,  aparent, nu va reuși să influnețeze major piața. Internet Exporer a început să se conformeze cu unele standarde, deci ar trebui să fie un pas înainte pentru ei și, s-ar putea să își mențină piață. IE8 oferă și randarea lui proprie și oferă și opțiunea de Compatibility Mode pentru a fi compatibil cu versiunile anterioare.

[1] http://www.opera.com

[2] http://acid3.acidtests.org/

[3] http://alexj.info/?p=423

[4] https://tech.slashdot.org/story/09/09/02/1440214/Firefox-40-Goes-Chrome-New-UI-In-Q4-2010

[5] http://alexj.info/?p=978

[6] http://www.w3schools.com/browsers/browsers_stats.asp

Cu o nouă ocazie de a mă juca cu Linksys-ul meu WRT54GL, am decis să schimb DD-WRT [1] cu OpenWRT [2].

OpenWRT este tot un firmware Open Source bazat pe Linux special făcut pentru routerele de acasă. Deși interfața web OpenWRT, la prima vedere, este mai primitivă decât cea DD-WRT, ea este, de fapt, mult mai flexibilă, permițând mult mai multe configurații. Dar, implicit, nu oferă la fel de multe servicii.

Linia de comanda (acces tot prin ssh), mai exact, structura directoarelor și a serviciilor este mult mai asemănătoare cu o structură a unei distribuții Linux.

Un utilitar foarte interesant este package manager-ul opkg care este asemănător cu dpkg/apt-get sau rpm/yum. Pachete noi pot fi instalate dintr-un repository de pe Internet folosind comanda opkg. În interfața web există o pagină dedicată administrăii pachetelor.

În rest, orice ce se poate face pe o mașină Linux, se poate face pe OpenWRT. Singura problemă este spațiul pus la dispoziție de flash-ul routului.

[1] http://alexj.info/?p=845

[2] http://www.openwrt.org/

Iată o serie de rezultate a browserelor noi potrivit testul Acid3 [1] ce testează compatibilitatea cu standardele Web.

Firefox 3.0.11 (Windows 7 RC ) – 72%

Firefox 3.0.11 (Ubuntu 9.04) – 71%

Internet Explorer 8 (Windows 7 RC) – 20 %

Firefox 3.5 (Windows 7 RC) – 93%

Google Chrome 2.0.172.33 (Windows 7 RC) – 100%

Opera 10 Beta (Windows 7 RC) – 100%

Chromium (Ubuntu 9.04) – 79%

Firefox 3.5 Beta4 (Ubuntu 9.04) – 92%

Concluzii:

Firefox (Gecko) a reușit să urce cu 20 de procente și poate va reuși să ajungă din urmă WebKit. Presto (Opera) a rămas la 100% și WebKit (Chrome) a reușit să ajungă și el la 100%.

Internet Explorer a reușit să afișeze pagina cu rezultatul. [2]

[1] http://acid3.acidtests.org/

[2] http://alexj.info/2008/12/10/webbrowsers-cine-foloseste-standardrele/

Având nevoie de o mașină Windows Server și având la dispoziție doar un server Linux la dispoziție am decis să instalez o soluție de virtualizare. Alegerea inițială a fost VMware server 2 [1], pe motivul că interfața web oferă un control foarte bun de la distanță. De asemenea conectarea la rețea se face foarte ușor.

Problema că serverul respectiv avea resurse modeste și VMware ar fi consumat mare parte din ele. A fost un bun moment de a testa VirtualBox ca o soluție de server.  La nivel de utilizare pe o mașină fizică locală, VirtualBox rulează destul de bine, consumând puține resurse.

VirtualBox vine în două versiuni, VirtualBox OSE, distribuită sub licență GPL și VritualBox distribuită sub licență PUEL (closed source dar gratuită pentru uz personal și educațional). Una din diferențe este că cea PUEL vine cu VRDP (VirtualBox Remote Desktop Protocol), ce oferă posibilitatea controlării mașinii de la distanță, lucru important pentru situația în care serverul era un Linux box în text mode și altă interfața (web) nu exista pentru control.

Instalarea VirtualBox s-a făcut ușor (apt-get spre deosebire de VMware care nu este oferit pe repositories) dar configurarea a fost mai grea. Neavând o interfață web, lucrurile trebuie făcute prin linia de comandă. Comnezile cheie sunt VBoxManage și VBoxHeadless. Iată un exemplu de creere mașină cu harddisk și pornirea mașinii:

VBoxManage createvm -name “win2003server” -register
VBoxManage modifyvm “win2003server” -memory “256MB” -acpi on -boot1 dvd -nic1 nat
VBoxManage createvdi -filename “win2003server.vdi” -size 10000 -register
VBoxManage modifyvm “win2003server” -hda “win2003server.vdi”

VBoxHeadless -startvm “win2003server”

Implicit, VRDP rulează pe portul 3389 și poate fi accesat printr-un client RDP (inclusiv Windows Remote Desktop), dar, aparent, acestă bucată are anumite probleme și nu a funcționat.

Altă soluție este instalarea unui server VNC pe mașina virtuală. Pentru acesta trebuia instalat sistemul de operare client pe un alt calculator cu VirtualBox (cu interfață grafică) și mașina migrată pe server. Punctul cel mai slab al VB este migrarea. Dacă în VMware, tot ce trebuia făcut era mutarea fișierelor, în cazut VirtualBox, mutarea fișierelor nu duce neapărat la păstrarea integrității măsinii. Din cauza fișierelor de configurare care depind de mașină (căi absolute și verificări a informațiilor măsinii fizice) nu pot fi mutate mașinile atât de ușor. După înțelegerea și editarea fișierelor XML se poate ajunge la o mașină migrată cu succes (o altă opțiune este mutarea harddisk-ului și crearea unei mașini de la zero ce folosește acel harddisk).  Și după rularea mașinii, a doua mare problemă VirtualBox este configurarea dispozitivelor de rețea care se face foarte greu.

Concluzia este că VirtualBox este departe de nivelul VMware, deși este un produs destul de promițător. Chiar dacă Sun a făcut produsul Open Source în mare parte, comunitatea încă nu a oferit unelete care să ajute soluția de virtualizare (un posibil proiect de a introduce o interfață web pentru VB, similară cu VMware Server 2, este abia la început).

[1] http://alexj.info/?p=832

Fiind de părere că oamenii din Computer Science ar trebui să fie la fel de familiari şi cu Linux dar şi cu Windows, prefer să am ambele sisteme de operare în viaţa mea de zi cu zi. Amblele au plusuri şi minusuri. Una din facilităţile existente pe Linux care îmi lipseşte foarte mult când lucrez în Windows este posibilitatea de a face copiere în clipboard prin selecţie şi paste prin click middle.

Link of the day: True X-Mouse Gizmo [1]. Nu este un program foarte complex dar adaugă Windows-ului facitilatea dorită. Problema este că în Linux, clipdoard-ul pentru ctrl-c/ctrl-v este separat de cel de select/click-m, pe când acest program face copierea în acelaşi clipboard.

[1] http://fy.chalmers.se/~appro/nt/TXMouse/

Pornind de la o discuţie mai veche [1] despre Grid Computing şi World Community Grid [2], am făcut o prezentare pentru laboratorul de Arhitectura Sistemelor de Calcul.

Juncu Alexandru 332CA WCG

[1] http://alexj.info/?p=196

[2] http://worldcommunitygrid.org/

La sfârşitul acestei săptămâni, în Universitatea Politehnică Bucureşti, vor avea loc două evenimente de importanţă internaţională. Ambele au loc vineri şi sâmbătă (22 – 23 mai 2009).

Primul este iCompetion [1], competiţia instructorilor Cisco, aflată la a doua ediţie, organizată anul acesta de CATC România. Finaliştii din runda I [2], vin la Bucureşti pentru două zile de prezentări, laboratoare şi teste, ţinute de echipa ccna.ro [3].

Al doilea eveniment este eLiberatica [4], conferinţa internaţională de Open Source. A treia ediţie a conferinţei este organizată în noua clădire din Politehnică şi sunt aşteptati reprezentaţi mari ai lumii software-ului liber, precum şi comunităţile locale open source (cum ar fi ROSEdu [5]).

Va fi un weekend plin, mai ales pentru că mă voi chinui să fiu prezent la ambele evenimente.

[1] http://icompetition.net

[2] http://alexj.info/?p=836

[3] http://ccna.ro

[4] http://eliberatica.ro

[5] http://www.rosedu.org

În urma prezentării despre Windows 7 şi Internet Explorer 8 [1] ţinută de cei de la Laboratorul Microsoft din UPB am venit acasă şi am instalat Windows 7 RC1 pe laptop (de pe dvd-ul câştigat pentru activitate la prezentare ). Dacă versiunea beta nu mi s-a instalat pe laptop atunci când a fost scoasă [2], versiunea RC1 a mers fără probleme. Nimic nou faţa de beta, dar ca sistem pentru utilizare zilnică este ok.

Lucrul pe care l-am găsit interesant la prezentare a fost SkyDrive [3]. Este un serviciu de stocare de fişiere online oferit de Microsoft pentru utilizatatorii Live.com. Promisiunea era că serviciul va fi integrat în Windows7, deşi nu am găsit nici un grad de integrare (până acum). SkyDrive îţi oferă 25GB de spaţiu, în principal pentru poze. Fişierele pot fî partajate cu reţeaua ta de prieteni (din Live.com), cu toată lumea sau cu nimeni. Problema cu site-ul este că limita de upload este de 5 fişiere per upload. Internet Explorer 8 oferă un plugin ce permite upload-ul a mai multor fişiere în acelaşi timp (dar la testarea mea, a picat de 3 ori consecutiv la upload de peste 5 fişiere).

Renunţând la IE8, am căutat un program 3rd party care să ofere interacţiunea cu SkyDrive. Răspunsul a fost Gladinet [4] care se instalează ca aplicaţie pe desktop şi permite maparea spaţiului din cloud pe un drive din Windows. Gladinet oferă posibilitatea de conectare şi la alţi provideri de cloud computing cum ar fi Amazon. Tot prin acest program poate fi utilizat şi spaţiul de pe GMail (a.k.a. GDrive) sau ADrive. ADrive [5] este similar cu SkyDrive, doar că oferă 50 de GB şi, având mai multă experienţă, oferă servicii premium contra cost.

Backup-ul este întotdeauna necesar. Harddisk-urile locale pot oricând ceda, deci e bine să aveţi un loc unde să păstraţi fişierele importante. Cloud Computing-ul devine o soluţie din ce în ce mai accesibilă utilizatorilor obişnuiţi.

Pe subiectul de backup pe sisteme Windows, Linux şi MacOS am găsit o carte interesantă despre Backup & Recovery de la O’Reilly [6].

[1] http://cosu.ro/blog/2009/04/29/microsoft-academic-tour-and-innovation-briefing/

[2] http://alexj.info/?p=832

[3] http://skydrive.live.com/

[4] http://www.gladinet.com/

[5] http://www.adrive.com/

[6] http://oreilly.com/catalog/9780596102463/