Prezentările nu au fost aproape deloc tehnice (lucru nu neapărat bun) dar au fost bine adaptate la ideea conferinței, cea de a aduce împreună pasionații web-ului cu profesioniștii lui.

Printre prezentările interesante s-au numărat una despre “User Experience Design”, în care s-a arătat importanța proiectării inteligente a unei interfețe cu utilizatorul (lecția învățată a fost că o interfață trebuie să fie: usable, useful, valuable, desirable, findable, credible, accessible).

Altă prezentare a fost despre “Cloud Computing”, o noțiune destul de nouă și căutată. În prezentare s-a vorbit despre părțile bune și parțile rele ale Cloud Computing.

O prezentare care nu are neapărat legătură cu web-ul ci cu business-ul a fost “Despre Antreprenoriat”. Un cuvânt ce s-a tot rostit pe parcursul conferinței a fost ’start-up’, ce se referă la o companie (firmă) ce abia a pornit și este în drum spre succes. Prezentarea respectivă ne vorbea despre cum ar trebui abordată pornirea unei afaceri proprii.

Așteptăm ca pozele de la eveniment, precum și slide-urile, să fie postate pe site-ul oficial.

Felicitări pentru organizatori, ASPI [3] pentru o treabă bună făcută și așteptăm ediția de anul viitor.

Follow-up-ul oficial îl găsiți pe siteul How to Web [4]. Un altul, destul de lung, pe mai multe părți, aici [5], [6], [7], [8].

[1] http://www.how-to-web.net/

[2] http://alexj.info/2009/10/22/conferin%C8%9Ba-how-to-web/

[3] http://www.aspi.ro/

[4] http://www.how-to-web.net/2009/11/si-a-fost-how-to-web-2009/

[5] http://pow4ioc.wordpress.com/2009/10/31/how-to-web-part-i/

2. Mozilla și anuntă calendarul său pentru următorul an [4]. Firefox 3.6 este planificat pentru luna Noimbrie 2009. Va mai fi scoasă o veriune minoră, 3.7 în a doua jumătate a lui 2010 iar în ultimul trimestru din 2010 va fi lansat Firefox 4.0.

3. Se împlinește un an de când Google a lansat Chrome, care a avut o evoluție extrem de bună. Numărul de utilizatori a crescut foarte rapid, dar și calitatea lui a crescut (a reușit și el să treaca testul Acid3 cu 100% [5]).

Iată statisticile pentru primele 8 luni din 2009 (după site-ul W3Schools [6]):

Firefox rămâne cam la același procentaj și probabil nu va reuși să treacă de pragul de 50%. Chrome mai mult decât și-a dublat utilizatorii într-un an depășind și Safari și Opera. Se poate observa puterea pe care Google o are în spate. În viitor, sigur procentajul Chrome va crește mai mult, mai ales după ce companii ca Sony au anunțat că vor vinde laptop-urile lor cu Google Chrome instalat pe ele. Opera rămâne un club mai select și,  aparent, nu va reuși să influnețeze major piața. Internet Exporer a început să se conformeze cu unele standarde, deci ar trebui să fie un pas înainte pentru ei și, s-ar putea să își mențină piață. IE8 oferă și randarea lui proprie și oferă și opțiunea de Compatibility Mode pentru a fi compatibil cu versiunile anterioare.

[1] http://www.opera.com

[2] http://acid3.acidtests.org/

[3] http://alexj.info/?p=423

[4] https://tech.slashdot.org/story/09/09/02/1440214/Firefox-40-Goes-Chrome-New-UI-In-Q4-2010

[5] http://alexj.info/?p=978

[6] http://www.w3schools.com/browsers/browsers_stats.asp

OpenWRT este tot un firmware Open Source bazat pe Linux special făcut pentru routerele de acasă. Deși interfața web OpenWRT, la prima vedere, este mai primitivă decât cea DD-WRT, ea este, de fapt, mult mai flexibilă, permițând mult mai multe configurații. Dar, implicit, nu oferă la fel de multe servicii.

Linia de comanda (acces tot prin ssh), mai exact, structura directoarelor și a serviciilor este mult mai asemănătoare cu o structură a unei distribuții Linux.

Un utilitar foarte interesant este package manager-ul opkg care este asemănător cu dpkg/apt-get sau rpm/yum. Pachete noi pot fi instalate dintr-un repository de pe Internet folosind comanda opkg. În interfața web există o pagină dedicată administrăii pachetelor.

În rest, orice ce se poate face pe o mașină Linux, se poate face pe OpenWRT. Singura problemă este spațiul pus la dispoziție de flash-ul routului.

[1] http://alexj.info/?p=845

[2] http://www.openwrt.org/

Firefox 3.0.11 (Windows 7 RC ) – 72%

Firefox 3.0.11 (Ubuntu 9.04) – 71%

Internet Explorer 8 (Windows 7 RC) – 20 %

Firefox 3.5 (Windows 7 RC) – 93%

Google Chrome 2.0.172.33 (Windows 7 RC) – 100%

Opera 10 Beta (Windows 7 RC) – 100%

Chromium (Ubuntu 9.04) – 79%

Firefox 3.5 Beta4 (Ubuntu 9.04) – 92%

Concluzii:

Firefox (Gecko) a reușit să urce cu 20 de procente și poate va reuși să ajungă din urmă WebKit. Presto (Opera) a rămas la 100% și WebKit (Chrome) a reușit să ajungă și el la 100%.

Internet Explorer a reușit să afișeze pagina cu rezultatul. [2]

[1] http://acid3.acidtests.org/

[2] http://alexj.info/2008/12/10/webbrowsers-cine-foloseste-standardrele/

Problema că serverul respectiv avea resurse modeste și VMware ar fi consumat mare parte din ele. A fost un bun moment de a testa VirtualBox ca o soluție de server.  La nivel de utilizare pe o mașină fizică locală, VirtualBox rulează destul de bine, consumând puține resurse.

VirtualBox vine în două versiuni, VirtualBox OSE, distribuită sub licență GPL și VritualBox distribuită sub licență PUEL (closed source dar gratuită pentru uz personal și educațional). Una din diferențe este că cea PUEL vine cu VRDP (VirtualBox Remote Desktop Protocol), ce oferă posibilitatea controlării mașinii de la distanță, lucru important pentru situația în care serverul era un Linux box în text mode și altă interfața (web) nu exista pentru control.

Instalarea VirtualBox s-a făcut ușor (apt-get spre deosebire de VMware care nu este oferit pe repositories) dar configurarea a fost mai grea. Neavând o interfață web, lucrurile trebuie făcute prin linia de comandă. Comnezile cheie sunt VBoxManage și VBoxHeadless. Iată un exemplu de creere mașină cu harddisk și pornirea mașinii:

VBoxManage createvm -name “win2003server” -register
VBoxManage modifyvm “win2003server” -memory “256MB” -acpi on -boot1 dvd -nic1 nat
VBoxManage createvdi -filename “win2003server.vdi” -size 10000 -register
VBoxManage modifyvm “win2003server” -hda “win2003server.vdi”

VBoxHeadless -startvm “win2003server”

Implicit, VRDP rulează pe portul 3389 și poate fi accesat printr-un client RDP (inclusiv Windows Remote Desktop), dar, aparent, acestă bucată are anumite probleme și nu a funcționat.

Altă soluție este instalarea unui server VNC pe mașina virtuală. Pentru acesta trebuia instalat sistemul de operare client pe un alt calculator cu VirtualBox (cu interfață grafică) și mașina migrată pe server. Punctul cel mai slab al VB este migrarea. Dacă în VMware, tot ce trebuia făcut era mutarea fișierelor, în cazut VirtualBox, mutarea fișierelor nu duce neapărat la păstrarea integrității măsinii. Din cauza fișierelor de configurare care depind de mașină (căi absolute și verificări a informațiilor măsinii fizice) nu pot fi mutate mașinile atât de ușor. După înțelegerea și editarea fișierelor XML se poate ajunge la o mașină migrată cu succes (o altă opțiune este mutarea harddisk-ului și crearea unei mașini de la zero ce folosește acel harddisk).  Și după rularea mașinii, a doua mare problemă VirtualBox este configurarea dispozitivelor de rețea care se face foarte greu.

Concluzia este că VirtualBox este departe de nivelul VMware, deși este un produs destul de promițător. Chiar dacă Sun a făcut produsul Open Source în mare parte, comunitatea încă nu a oferit unelete care să ajute soluția de virtualizare (un posibil proiect de a introduce o interfață web pentru VB, similară cu VMware Server 2, este abia la început).

[1] http://alexj.info/?p=832

Link of the day: True X-Mouse Gizmo [1]. Nu este un program foarte complex dar adaugă Windows-ului facitilatea dorită. Problema este că în Linux, clipdoard-ul pentru ctrl-c/ctrl-v este separat de cel de select/click-m, pe când acest program face copierea în acelaşi clipboard.

[1] http://fy.chalmers.se/~appro/nt/TXMouse/

Juncu Alexandru 332CA WCG

[1] http://alexj.info/?p=196

[2] http://worldcommunitygrid.org/

Primul este iCompetion [1], competiţia instructorilor Cisco, aflată la a doua ediţie, organizată anul acesta de CATC România. Finaliştii din runda I [2], vin la Bucureşti pentru două zile de prezentări, laboratoare şi teste, ţinute de echipa ccna.ro [3].

Al doilea eveniment este eLiberatica [4], conferinţa internaţională de Open Source. A treia ediţie a conferinţei este organizată în noua clădire din Politehnică şi sunt aşteptati reprezentaţi mari ai lumii software-ului liber, precum şi comunităţile locale open source (cum ar fi ROSEdu [5]).

Va fi un weekend plin, mai ales pentru că mă voi chinui să fiu prezent la ambele evenimente.

[1] http://icompetition.net

[2] http://alexj.info/?p=836

[3] http://ccna.ro

[4] http://eliberatica.ro

[5] http://www.rosedu.org

Lucrul pe care l-am găsit interesant la prezentare a fost SkyDrive [3]. Este un serviciu de stocare de fişiere online oferit de Microsoft pentru utilizatatorii Live.com. Promisiunea era că serviciul va fi integrat în Windows7, deşi nu am găsit nici un grad de integrare (până acum). SkyDrive îţi oferă 25GB de spaţiu, în principal pentru poze. Fişierele pot fî partajate cu reţeaua ta de prieteni (din Live.com), cu toată lumea sau cu nimeni. Problema cu site-ul este că limita de upload este de 5 fişiere per upload. Internet Explorer 8 oferă un plugin ce permite upload-ul a mai multor fişiere în acelaşi timp (dar la testarea mea, a picat de 3 ori consecutiv la upload de peste 5 fişiere).

Renunţând la IE8, am căutat un program 3rd party care să ofere interacţiunea cu SkyDrive. Răspunsul a fost Gladinet [4] care se instalează ca aplicaţie pe desktop şi permite maparea spaţiului din cloud pe un drive din Windows. Gladinet oferă posibilitatea de conectare şi la alţi provideri de cloud computing cum ar fi Amazon. Tot prin acest program poate fi utilizat şi spaţiul de pe GMail (a.k.a. GDrive) sau ADrive. ADrive [5] este similar cu SkyDrive, doar că oferă 50 de GB şi, având mai multă experienţă, oferă servicii premium contra cost.

Backup-ul este întotdeauna necesar. Harddisk-urile locale pot oricând ceda, deci e bine să aveţi un loc unde să păstraţi fişierele importante. Cloud Computing-ul devine o soluţie din ce în ce mai accesibilă utilizatorilor obişnuiţi.

Pe subiectul de backup pe sisteme Windows, Linux şi MacOS am găsit o carte interesantă despre Backup & Recovery de la O’Reilly [6].

[1] http://cosu.ro/blog/2009/04/29/microsoft-academic-tour-and-innovation-briefing/

[2] http://alexj.info/?p=832

[3] http://skydrive.live.com/

[4] http://www.gladinet.com/

[5] http://www.adrive.com/

[6] http://oreilly.com/catalog/9780596102463/

După ce am descărcat iar o imagine de Windows 7 beta de pe site-ul MSDN AA [1] , trecând cu Wine peste programul de download manager ce rulează doar pe Windows, am făcut instalarea pe care m-am tot chinuit să o fac [2].

Windows 7 beta review (part II)

Instalarea a fost destul de uşoară şi foarte rapidă (penru cei 3 giga de kit). În compromisul între uşurinţa instalării şi gradul de personalizare a instalării, prima variantă a câştigat. Pentru minusuri în setup see [2].

Imaginea cu care intri prima dată în sistemul de operare este 99% Windows Vista. Se vede că Vista a fost cel mai mult un punct de plecare pentru noul design. Au mai lucrat la unele detalii şi au adăugat şi lucuri noi. Prima schimbare observată a fost în Paint şi Wordpad (Solitaire a rămas în mare la fel ). Este destul de important acest lucru pentru că este prima modificare a lor de la Windows 3.11 până în prezent. Ambele arată ceva mai bine şi au o interfată still Microsoft Office 2007. În Wordpad au adăugat suport pentru fişiere OOXML şi, de apreciat, odf (adică ambele standarde open de documente). Chiar şi Calculator a fost uşor modificat.

Versiunea testată nu a venit cu Aero şi, pentru cei ce nu sunt atraşi de interfaţa grafică, încă se poate scoate tema şi reveni la un aspect de Windows 95. Un lucru destul de stresant în Vista era User Account Control (o versiune nereuşită de sudo). În Windows 7 au adăugat un nivel mai mare de control al sensibilităţii (nu doar on/off) şi setarea implicită nu e atât de paranoică. O setare ce părea interesantă era posibilitatea de legare a contului din sistem cu un online account (nu ştiu dacă era .Net Passport sau OpenID pentru că nu mi-a mers). Cea mai neergonomică parte din Vista mi s-a părut administrarea interfeţelor de reţea (necesită mult prea multe click-uri pentru a ajunge la ele) şi, din păcate, şi in Windows 7 a rămas la fel.

Promiţător părea sistemul de recovery. Deşi nu am putut activa opţiunea, pentru fiecare fişier se putea păstra o istorie a modificărilor (un fel de SVN local probabil).

Un lucru dezastruos din punctul meu de vedere este ce au făcut cu taskbar-ul. Au unit Quick Lunch-ul cu Taskbar-ul. Dacă există o scurtătură spre un program, instanţele lui sunt dechise şi grupate peste aceeaşi iconiţă, ceea ce este foarte ineficient. Dar au adaugat un buton perrmanent de show desktop.

Nici impresionat, dar nici foarte dezamăgit de Windows 7 beta (comparativ cu Vista), aştept Release Candidate-ul penrtu a-l testa pe o maşină fizică (mai exact pe laptop, unde această versiune a eşutat grav).

Fun fact: imaginea de pe desktop este un peşte numit beta. [3]

[1] http://www.microsoft-lab.pub.ro/msdnaa/

[2] http://alexj.info/?p=713

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Betta

Scapy [2] este mai mult un framework scris în Python pentru manipularea traficului de reţea. Rulează peste interpretorul Python şi oferă o serie de classe/obiecte ce reprezintă protocoale de reţea. Nu are o interfaţa grafică şi nu este foarte user-friendly (decât pentru cei ce sunt obişnuiţi cu Pyton), dar este un utilitar foarte puternic pentru testarea reţelelor. Permite în primul rând capturarea pachetelor şi analizarea lor în detaliu, strat cu strat. Dar mai important oferă posibilitatea de a crea pachete şi de a le trimite pe mediu.

Ultima versiune de Scapy este disponibilă la [2] http://scapy.net (download direct de la adresă).

Tip:  puteţi să daţi “chmod +x scapy-latest.zip” şi să rulaţi Scapy cu “./scapy-latest.zip”.

Pentru o captură simplă de pachete putem folosi comanda sniff. Un exemplu:

my_cap = sniff(prn=lambda p:p.summary(), timeout=60)

În variabila my_cap va fi stocat traficul sub forma unei liste. Funcţia lamba specifică ce din trafic să salveze în listă iar timeout specifică câte secunde să captureze. Rezultatul din variabilă poate fi refolosit pentru orice analiză.

Folosind nişte biblioteci de imagine din Python putem crea o imagine vizuală a traficului. Pentru a face un graf ce conţine legăturile dintre staţii putem folosi “my_cap.conversations()” iar rezultatul este ceva de genul următor:

Pentru a genera şi trimite un pachet de date, creăm instanţe de obiecte, encapsulăm datele şi le trimitem. Exemplu (parametrii sunt flexibili) :

>>> my_packet = IP(dst=”192.168.208.1″)

>>> my_packet.ttl = 12

>>> my_segment = TCP(dport= 2346)

>>> send(my_packet/my_segment/”test”)

“/” este operatorul de encapsulare. Payload-ul (un string, “test”) este encapsulat cu un header TCP (my_segment) care este la rândul lui encapsulat într-un pachet IP.

Rezultatul pe destinaţie

Scapy este Open Source (sau în franceză, pentru că este este scris de un francez, Logiciel libre).

[1] http://alexj.info/?p=716

[2] http://www.secdev.org/projects/scapy/

[3] http://scapy.net

Primul minus a venit din al  doilea ecran de setup (după cel de Welcome). Trebuia să fac administrarea partiţiilor. După atâtea versiuni de Windows, cei de la Microsoft nu au reuşit să facă un program ca lumea de partiţionare. Doream să micşorez partiţia de Vista şi să aloc spaţiu pentru cea de Win7. Concluzia, am anulat instalarea şi am bootat setup-ul de Debian 5.0 (cu această ocazie am adus la zi distribuţia de Linux, de la Lenny Beta la Lenny Final). Tot în zona de partiţionare, rămâne chestia absolut stresantă că Windows-ul rescrie implicit MBR-ul (Microsoft încă nu a aflat că mai există şi alte sisteme de operare în lume).

Instalarea a părut că a mers ok. Fişierele au fost instalate şi urma reboot-ul ce trebuia să mă ducă în noul sistem de operare. Nu am fost atent exact ce s-a petrecut, dar după ce a pornit iar setup-ul, mi-a dat eroare că a fost un restart neaşteptat şi că trebuie să reinstalez.Prin urmare, am luat instalarea de la 0, de această dată am fost atent la ultima bucată. La sfărşitul instalării mă trezesc cu un core dump urât ce îmi opreşte beta-testing-ul meu.

Concluzia, nu am putut să testez Windows 7. Acesta este part I pentru că sper că voi continua cu o instalare pe VMware unde să meargă mai bine. Pe lista de lucuri stricate: GRUB-ul care trebuie să îl reinstalez acum. “Felicitări”, Microsoft pentru încă un sistem de operare ce merge.

Strategia de migrare de la Windows la Linux în cazul sistemelor desktop (pentru home users) pe care am adoptat-o a fost una pe etape, pe o durată mai mare de timp. Primul pas a fost să încep să folosesc software crossplatform, adica programe ce se folosesc și pe Windows și pe Linux. Ideea este că dacă ești obișnuit cu programele ce rulează peste sistemul de operare, contează mai puțin (la prima vedere) ce este în spatele lor. Astfel, o migrare la alt sistem de operare este mai transparentă utilizatorului.

Cel mai folosit program este Mozilla Firefox [1]. Browserul ce este mult superior la Microsoft Internet Explorer și este destul de popular și în lumea Linux și Windows. Opera [2] este alt browser ce are versiuni pentru diverse sisteme de operare.

Pentru cei ce au nevoie de un client de e-mail, alternativa la Microsoft Outlook este Mozilla Thunderbird [3].

Unul din programe a fost Pidgin [4] [5], un client de instant messenging ce înlocuia Yahoo Messenger și, eventual, Google Talk. Acest client s-a dovedit de a avea mai multe feature-uri decât clientul normal de la Yahoo, deși interfața era ceva mai primitivă.

Alt software destul de important a fost Open Office [6] ce vine să înlocuiască suita Microsoft Office. Deși poate de multe ori poate fi mai greu de folosit decât MS Office, oferă aceleași facilități ca acesta, într-un pachet mult mai mic și, bineînțeles, gratuit.

Pentru cei ce programează în Java sau C/C++, Eclipse [7] este IDE foarte folosit pe Windows.

Exemplele pot continua (Amarok [8] în loc de Winamp, XChat în [9] loc de mIRC). KDE a scos un pachet [10] (beta încă) ce oferă multe programe regăsite  pe Linux acum și pe Windows.

[1] http://www.mozilla-europe.org/ro/firefox/

[2] http://www.opera.com/

[3] http://www.mozilla.com/ro/thunderbird/

[4] http://alexj.info/?p=385

[5] http://pidgin.im/

[6] http://www.openoffice.org/

[7] http://www.eclipse.org/

[8] http://amarok.kde.org/

[9] http://www.xchat.org/

[10] http://windows.kde.org

Pentru cei obişnuiţi cu VMware se pot descurca foarte uşor cu VirtualBox. Acesta are o interfată mai user-friendly decât VMware şi oferă aceleaşi facilităţi, dar cu o posibilitate de personalizare mai mare (exemplu: posibiltatea de a alege mai multe tipuri de plăci de reţea virtuale, cu MAC-uri setabile, adăugare dispozivtive USB). Un feature interesant (pe care l-aş fi vrut în VMware) este posibilitatea de partajare a directoarelor din sistemul de operare gazdă.

Software-ul este disponibil pe Windows, MacOS şi Linux. Pentru Linux, există şi o versiune Open Source numită VirtualBox OSE ce poate fi foarte uşor instlată pe sistemele Debian-based cu “apt-get install virtualbox-ose”.

Singura problemă majoră pe care am găsit-o  la VirtualBox este faptul că maşinile create nu pot fi mutate pe altă maşină fizică.

Important de menţionat pentru unii, VirtualBox vine şi în limba Română.

[1] http://www.virtualbox.org/

Debian este o distribuție foarte populară, mai ales în lumea serverelor. Multe alte distribuții cunoscute se bazează pe el (Ubuntu, Knoppix, DSL) și este de mulți considerata ca a fi adevăratul sistem de operare GNU/Linux.

Happy downloading! [3]

Later edit:

alexj@thor:~$ cat /etc/debian_version
5.0

Instalarea a mers fără nici o problemă. La fel și instalarea programelor pe care le folosesc de obicei, precum și migrarea datelor personale de pe vechiul sistem (lenny beta).

Recomand Debian față de Ubuntu pentru că mi se pare mult mai ușor de folosit (este mult mai flexibil) și nu are la fel de multe probleme ca Ubuntu (apreciez faptul că aceată versiune a stat 22 de luni în dezvoltare înainte de a fi scoasă, spre deosebire de Ubuntu care este scos la un interval fix indiferent de câte bug-uri are).

[1] http://debian.org

[2] http://debian.org/News/2009/20090214

[3] http://debian.org/CD/http-ftp/#stable

Pornim de la o maşină VMware (în cazut unei instalări reale, în locul mașinii VMware am avea o stație fizică) în care avem instalat un Debian Lenny (basic install). Acesta va fi serverul OpenVZ cu numele de hostname Cronus. Instalăm pe el un server OpenSSH pentru a uşura controlul maşinii. Măsina este conectată la maşina fizică prin interfaţa eth0, care este şi conexiunea la Internet (prin NAT). Paşii de instalare OpenVZ ar fi:

Adăugare Repository

cronus:~# echo  “deb http://download.openvz.org/debian-systs etch openvz” >> /etc/apt/sources.list

cronus:~# wget -q http://download.openvz.org/debian-systs/dso_archiv_signing_key.asc -O- | apt-key add – && apt-get update

Instalat Kernel (varianta pentru mai puţin de 4GB de RAM)

cronus:~# apt-get install fzakernel-2.6.18-686

cronus:~# vim /boot/grub/menu.lst   [kernelul fza trebuie pus ca default]

cronus:~# reboot

Instalare utilitare de control şi template-ul de container Debian

cronus:~# apt-get install vzctl vzquota
cronus:~# apt-get install linux-image-openvz-686
cronus:~# apt-get install vzctl-ostmpl-debian-5.0-i386-minimal

Creere containere (3 maşini)
cronus:~# vzctl create 10 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal
cronus:~# vzctl create 20 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal
cronus:~# vzctl create 30 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal

Pornire maşini
cronus:~# vzctl start 10
cronus:~# vzctl start 20
cronus:~# vzctl start 30

Setare hostname-uri
cronus:~# vzctl enter 10
root@localhost:/# echo "zeus">/etc/hostname
root@localhost:/# exit
cronus:~# vzctl enter 20
root@localhost:/# echo "poseidon">/etc/hostname
root@localhost:/# exit
cronus:~# vzctl enter 30
root@localhost:/# echo "hades">/etc/hostname
root@localhost:/# exit

Un restart la maşini (pentru hostname)
cronus:~# vzctl restart 10
cronus:~# vzctl restart 20
cronus:~# vzctl restart 30

Testare (comandă la distanţă)
cronus:~# uname -a
Linux cronus 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 10 uname -a
Linux zeus 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 20 uname -a
Linux poseidon 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 30 uname -a
Linux hades 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux

Tips & triks: Alias la comenzi
cronus:~# echo "alias zeus='vzctl enter 10'">>~/.bashrc
cronus:~# echo "alias poseidon='vzctl enter 20'">>~/.bashrc
cronus:~# echo "alias hades='vzctl enter 30'">>~/.bashrc
cronus:~# source ~/.bashrc
Rezultat:
cronus:~# zeus
entered into CT 10
root@zeus:/#

Paginile de documentaţie folosite au fost [2] şi [3].

[1] http://alexj.info/?p=464

[2] http://wiki.openvz.org/Installation_on_Debian

[3] http://wiki.openvz.org/Basic_operations_in_OpenVZ_environment

Voi incepe cu un server de email de la Axigen [1]. Axigen Mail Server este un produs pe care l-am folosit ca server de email pe Windows de la primele versiuni. Ultimul contact pe care l-am avut cu el a fost în urma unui concurs  [2] [3] în urma caruia am câștigat o licență la acest produs prin intermediul unuia din tutorialele [4] de pe acest site. Versiunea actuală (cea testată) este 6.2.2 disponibila pentru download [5] cu un trial de 30 de zile (nu este opensource). Produsul este valabil pe toate sistemele de operare (Linux – RedHat, SuSe, Debian, Slackware … – openBSD, freeBSD, Solaris și bineînțeles Windows). Instalarea se face foarte usor si la fel și configurarea inițială a serverului (mai exact a serviciilor oferite). Administrarea se face prin accesarea, într-un browser a adresei http://localhost:9000 .

Din această pagină se pot activa servicii (POP3, IMAP, SMTP), adăuga domenii şi utilizatori pentru respetivele domenii. Se pot crea şi liste de discuţii şi se poate face administrarea lor tot în înterfaţa web. Utilizatorii pot fi împărţiţi în diverse clase pentru a controla limita de spaţiu, de mesaje şi de foldere. Se pot implementa politici de securitate pentru protejarea împotriva viruşilor şi a spamului. Acesele la orice serviciu sunt monitorizate şi înregistrate în log-uri.

Axigen Mail Server pune la dispoziţie pentru utilizatorii serverului de email şi o interfaţa web pentru căsuţa de email (alta decât interfată de administrare a serverului în sine). Webmail-ul oferit este la nivelul celor de la Google (GMail) sau Yahoo (este mai user friendly fată de webmail ca SquirrelMail sau Hord Mail) şi oferă servicii ca foldere, listă de contacte, calendar, notiţe şi jurnal.

Ca server HTTP, o suită foarte bună este WAMP [6]. Numele (inspirat de la suită de Linux – LAMP) provine de la Windows Apache, MySQL, PHP. După cum îi zice și acronimul, programul oferă o soluție de server web Apache ce vine cu modulul de PHP instalat, combinat cu baza de date MySQL. Pentru administrarea bazelor de date MySQl, WAMP vine cu PHPMyAdmin și SQLiteManage. Administrarea serverlor se face prin iconița din system tray și, după pornire, prin interfaţa web de la http://localhost .

[1] http://www.axigen.com/

[2] http://www.axigen.ro/2008/11/castigatori-concurs-big-lazy-sysadmin/

[3] http://big.lazyadmin.ro/2008/07/09/concurs/

[4] http://alexj.info?p=25

[5] http://www.axigen.com/mail-server/download/

[6] http://www.wampserver.com

Googel Calendar [1] este un calendar online pentru toate activităţile zilnice. Este extrem de uşor şi rapid de folosit. Fiecare utilizator îşi poate creea mai multe calendare (colorate diferit, pe domenii, ex: calendar personal, calendar pentru facultate, calendar pentru un grup/organizaţie) şi mai important poate partaja un calendar cu alţi utilizatori sau poate să îl facă public.

Poate fi util pentru o organizaţie pentru a-şi face publică agenda de evenimente. Poate fi util pentru un grup care lucrează la un proiect pentru a-şi stabili termene limită.

Dacă sunt doi utilizatori ce folosesc serviciul şi doresc să îşi stabilească o întâlnire, unul poate trimite o învitaţie ceilulalt, iar dacă acesta acceptă, evenimentul să fie salvat în calendarele ambelor persoane. Acest lucru se poate scala la oricâţi utilizatori.

Feature-ul ce m-a făcut să încep să folosesc serviciul a fost notificarea (gratuită) prin SMS. Pentru un eveniment se poate seta să fie trimis un mesaj pe mobil sau un email cu un anumit timp înainte (10 minute, o ora, o zi etc.).

Calendarele se pot sincronzia cu dispozitive mobile sau cu Outlook sau Sunbird.

[1] http://calendar.google.com/

Scopul folosirii respectivului modul a fost captutarea de pachete DTP (Dynamic Trunking Protocol) pentru a observa negocierea între doua switch-uri.

Am pornit de la înstalarea Dynagen [1] şi configurarea unei interfeţe de loopback [2].

În fişierul de configurare am încărcat o imagine pentru un Router Cisco 3640 cu modulul de switching şi am setat ca o interfaţă din slot-ul de porturi de switch să fie legată cu interfaţa de loopback [3].

Configurarea unui Router arată astfel:

[[Router R1]]
model = 3640
slot0 = NM-16ESW
F0/0 = NIO_gen_eth:\Device\NPF_{7A7D2C17-D0C3-44AA-B17C-5417EF972BF9}

După ce am pornit routerele, comenzile de switchport au fost activate, inclusiv posibilitatea configurării interfeţei de management Vlan1 pe care am pus IP pentru a avea conectivitate între cele două switchuri şi calculatorul gazdă.

Următorul pas a fost instalarea Wireshark [4]. Wireshark, fostul Ethereal, este un program Open Source de captură a pachetelor. Suportă un număr foarte mare de protocoale, de la layer 2 până la 7 şi este un utilitar foarte puternic de analză a traficului.

Topologia a functionat ok, Wireshark a capturat traficul STP, CDP şi altele dintre “switch-uri”.

Problema a fost că am aflat tărziu de limitările modulului de switching. Nu suportă DTP, PAgP / LACP, BPDU-guard, ISL, şi VLAN-uri private (şi altele probabil).

Mulţumesc, BogdanS pentru ajutor.

[1] http://alex.clubcisco.ro/?p=80

[2] http://alex.clubcisco.ro/?p=171

[3] http://alex.clubcisco.ro/?p=104

[4] http://www.wireshark.org/

Oferă o serie de primitive asupra cărora se pot aplica transformări simpli ca scalare, rotaţie sau translaţie (cei ce au făcut cursul de EGC probabil ştiu ce implică asta ). Asupra obiectelor se pot aplica şi texturi. Nu oferă multe dar totul se face foarte rapid.

Interesant despre acest program este că, în stilul Google, este ‘always online’ în sensul că dacă ai nevoie de un obiect şi nu vrei să îl faci tu de la zero, îl poţi descărca de pe Internet după o căutare într-o pagină din program (3D Warehouse). De asemenea poţi posta pe Internet modelele făcute de tine pentru a putea fi folosite de alţii. Unele modele sunt gratis, altele sunt contra cost.

Iată o schiţă făcută în mai puţin de 5 minute de cineva care nu face design 3D (se vede ) la a doua folosire a programului. Statuia este importată de pe Internet.

[1] http://sketchup.google.com/

Statisticile pe 2008 arată astfel:

Observaţii făcute:

Firefox a ajuns la doar 2 procente distănţă de Internet Explorer. Anul acesta au avut o crestere de piaţă foarte mare. Dacă trendul s-ar menţine, la mijlocul anului viitor ar trebui să depăşească IE.

Utilizatorii IE5 sunt aproape dispăruţi, şi IE7 a intrat în locul lui IE6 (asta datorită update-urilor forţate de Windows Update).

Google Chrome a avut o evoluţie înspăimântătoare… a ajuns instant la o cotă de piaţă de 3%… <edit>şi este abia la versiunea 1</edit>. Opera, care are o experienţă de 10 versiuni nu a reuşit să atingă o astefel de performanţă. ]

Statisticile despre sistemele de operare spun că Windows are peste 90% din piată pe când MacOS şi Linux au 5,3 respectiv 3,8.

[1] http://www.w3schools.com/

[2] http://www.w3schools.com/browsers/browsers_stats.asp

[3] http://www.w3schools.com/browsers/browsers_os.asp

[4] http://www.w3schools.com/browsers/browsers_display.asp

O astfel de soluţie este OpenVZ [1], bazat pe Virtuozzo. OpenVZ necesită un kernel de Linux şi peste sistemul de operare Linux se pot lansa mai multe instanţe de alte distribuţii Linux numite container. Fiecare sistem are useri, arbori de procese, programe, interfeţe de reţea proprii.

Site-ul OpenVZ pune la dispoziţie LiveCD-uri de CentOS şi Knoppix [2] ce vin cu template-uri  pentru mai multe sisteme de operare client (ex Debian) pentru a putea testa sistemul.

Instalarea este explicată destul de bine pe site-ul lor pentru CentOS (rpm based) [3] şi Debian (deb based) [4]. În mare, impică descărcarea şi instalarea pachetelor OpenVZ, descărcarea kernel-ului special de OpenVZ şi modificarea bootloader-ului pentru a încărca acest kernel la pornire, descărcarea de template-uri pentru sistemele de operare client şi în final crearea de maşini din aceste template-uri.

Sistemul este destul de eficent şi scalabil. Este potrivit pentru un server ce doreşte să ofere clienţilor acces complet la un sistem de operare nu doar la un user.

[1] http://openvz.org

[2] http://wiki.openvz.org/Download/live_CD

[3] http://wiki.openvz.org/Quick_installation

[4] http://wiki.openvz.org/Installation_on_Debian

Pentru că am ajuns și eu acasa, am vrut să fac un update al sistemului de operare de pe serverul meu de acasă, trecând de la OpenSuSe 10.2 la Debian Lenny. Printre lucrurile care trebuiau migrate, am dat peste codul site-ului și baza de date. Am decis să îl pun undeva online pentru posterioritate.

După instalarea Debian cu Apache2, PHP5 și mySQL5 am migrat site-ul spre adresa [1] http://dimlight.all4u.cc/old/ . O migrare nu e niciodată ușoară, mici bug-uri au fost rezolvate, dar totuși site-ul a fost codat destul de inteligent.

Totuși am dorit o renaștere a site-ului. Cu acest scop am zis să migrez conținutul pe Wordpress. Am avut ocazia să testez noua versiune de  Wordpress, 2.7 (care este foarte interesantă… probabil voi trece toate instanțele mele de wp pe ea). Așa că două zile am stat să copiez toate articolele în baza de date a noului site [2]. Am încercat să păstrez datele postărilor. Rezulatul: dIMLight 2.0 ( [2] http://dimlight.all4u.cc ).

[1] http://dimlight.all4u.cc/old

[2] http://dimlight.all4u.cc/

[3] http://dimlight.all4u.cc/?p=211

Există un site care oferă o serie de teste numite Acid Tests ce testează dacă un browser respectă sau nu strandardele în domeniul Web (standardele W3C - World Wide Web Consortium). Testul Acid3 cred că e cel mai bun.

Am început prin a rula Acid3 pe browserul pe care îl folosesc eu (MozillaFirefox 3.0.4) şi am obtinut 71 de puncte (din 100).

Am fost dezamăgit deorece mă aşteptam ca princpipalul susţinător al standardelor deschise să obtină undeva la 90-100. Am testat Firefox 3.1 beta sperând la un scor mai bun. A fost mai bun, dar nu extraordinar: 88. Engine-ul Gecko aparent mai are nevoie de muncă.

Am trecut la Internet Explorer 7 unde rezultatul a fost cel aşteptat: un absolut dezastru… nici nu puteam vedea textul ce afişa scorul. Si este o problema extrem de mare, deoarece are cea mai mare cotă te piaţă ceea ce face pe majoritatea dezvoltatorilor web să facă site-uri compatibile în primul rând cu IE. Se dovedeşte din nou cât de puternic este Microsoft împotriva evoluţiei Internetului. Nu am putut testa IE6 pentru că nu am nici unul prin apropiere, dar dacă IE7 a obţinut atât, nu aş vrea să ştiu cât are 6.

Am testat şi noul Google Chrome (care este bazat pe engine-ul se la Safari: WebKit) şi a obţinut (pe versiunea 0.4.154.29)  88 puncte. Safari 3.1.2 mi-a returnat 75 puncte

Opera versiunea 9.62 a obţinut 85 puncte iar versiunea alpha a Opera 10 a obţinut un uimitor 100%, so good job Presto.

Pe Wikipedia la secţiunea Acid3 am găsit o lista completă de teste asupra mai multor navigatoare (inclusiv a unor browsere pentru dispozitive mobile).

Alternativa open source este Pidgin ( http://pidgin.im/ ). Pidgin a evoluat din GAIM pe care am mai avut incercari sa migrez, dar atunci era mult prea rudimentar. Determinat de multiplele probleme pe care le-am avut cu ultimele versiuni de Yahoo Messenger am trecut 100% pe Pidgin (recunosc, a trebuit sa ma obisnuiesc cu el, pentru ca intotdeauna comoditatea este puternica). Si nu regret deoarece s-a dovedit a fi un software foarte bine gandit. Desi s-a scos Yahoo Messenger 9 nu ma voi intoarce la el.

De ce Pidgin?

In primul rand, este open software… asta inseamna ca se scot versiuni des (spre deosebire de anii lungi intre doua versini de YM). Este suportat si dezvoltat de catre o comunitate care incearca sa ofere cat mai multe lucruri utilizatorilor (spre deosebire de o companie mare care de obicei ofera, din motive de marketing, cate un singur feature nou la un moment dat).

Are multe lucuri mici care il fac interesant. Mi se pare foarte interesant, de exemplu faptul ca pot pune grupurile in orice ordine vreau eu (nu doar alfabetica). Imi place ca apare langa statusul unui contact avatarul sau mare, alaturi de o iconita ce indica starea (busy, away, online, offline). Poti salva un numar nelimitat de status-uri (lucru pe care il folosesc la maxim) si ca ultimul status ales se pune automat la loc atunci cand te reconectezi. Fereastra cu un prieten se deschide atunci cand el/ea incepe sa tasteze, nu cand trimite primul mesaj (deci esti deja gata sa ii zici ’salut’).  Informatiile despre un contact pot contine inclusiv adresa IP a respectivului si in caz ca statusul respectivului are mai multe link-uri, ele pot fi accesate independent. Sistemul de transfer de fisiere seamana cu un download manager si este mai util. Pot fi adaugate emoticonuri noi (si exista set-uri de emoticonuri disponibile pentru download).

Foare utile sunt plugin-urile. Pidgin vine cu foarte multe plugin-uri, dar mai sunt si altele disponibile pe Internet. Unele sunt fun (exemplu posibilitatea setarii raspunsului automat cand cineva iti scrie un mesaj, ce poate fi foarte stresant pentru unii ) sau doar utile (exemplu afisarea momentelor in care un prieten intra/iese/devine idle/redevine activ). Un lucru ce lipseste by default este posibilitatea sa iti apara popup deasupra a system tray cand cineva intra sau iese, dar printr-un plugin care afiseaza si cand cineva devine idle/revine sau incepe sa scrie ceva sau trimite un mesaj, folosind popup-uri in orice forma dorita (plugin-ul se numeste Guifications).

De ce nu Pidgin?

Putin motive si mici. Unul este faptul ca nu arata prea bine (Linux style).  Nu afiseaza pop-up cand primesti un email (afiseaza un mesaj dar nu sare in evidenta… noroc ca folosesc din ce in ce mai putin emailul de la Yahoo). Probabil cel mai mare dezavantaj este faptul ca arhiva nu este compatibila cu Yahoo Messenger. Si cateodata mai sunt probleme cu incompatibilitatea transferului de fisiere intre Pidgin si Yahoo Messenger.

Desi eu il folosesc pentru YM, Pidgin poate fi folosit pe toate protocoalele de IM (Jabber/XMMP, ICQ, AIM, MSN, IRC).  De asemenea, pot fi adaugate doua conturi de YM de exemplu in acelasi timp.

Part I : Google Docs & Google Notebook

Google Documents (http://docs.google.com/) chiar este ceva cu care m-am obisnuit sa folosesc la orice. Daca am nevoie sa scriu o lista de lucruri nu mai deschid notepad/vim sa imi salvez notitele pe calculatorul local, ci o fac printr-un Google Doc online. Avantajul este ca daca le salvez online, am acces la datele respective indiferent dacaca sunt fie pe PC-ul meu, fie pe laptop, fie la un calculator care nu este al meu. In plus sunt undeva intr-un loc mai sigur decat pe harddiskul meu (in caz ca acesta se strica, am datele undeva pe mai multe servere Google in care am destul de multa incredere). Singura problema ar fi una de intimitate, dar cum nu salvez lucruri vitale, nu ar trebui sa fie o grija mare.

Serviciul a evoluat foarte mult de cand a fost pornit. Daca la inceput puteai sa faci lucruri primitive (la nivelul wordpad), acum poti face multe din lucrurile disponibile in Open Office Writer, Calc si Impress (sau Microsoft Office Word, Excel si Power Point). Compatibilitatea cu documentele MS Office, Open Office sau alte formate este destul de buna.

Pe langa avantajul ca nu ai nevoie sa insalezi nici un program pentru a-l folosi, poate fi accesat de oriunde si securizat (in spatele unui cont de Google). Pentru toate documentele create (Document, Spreadsheet, Presentation, Form) se pastreaza o istorie a versiunii (ca intr-un wiki). Deci daca ai gresit ceva, poti reveni oricand la o modificare anterioara.

Un feature foarte interesant il gasesc faptul ca poti converti orice document in PDF (spre deosebire de Microsoft Office unde NU poti face asta by default). De asemenea, daca cineva a facut public un document pe Google Docs, eu pot sa il salvez local pe calculatorul meu in format .pdf.

Dar principalul lucru pentru care ar trebui folosit este editarea distribuita a unui document. Intr-o organizatie, sau un grup de persoane ce lucreaza la un proiect poate fi mai eficient decat un fisier pe un server, sau un fisier distribuit repetat la fiecare modificare (chiar si fata de un SVN/CVS). Cine are acces la ce este usor de controlat si publicarea (pentru oricine) se face la fel de usor (mai rapid decat publicarea unei pagini web de exemplu).

Daca intr-un Document (echivalentul unui .doc/.odt), cele pe care le folosesc cel mai des, nu am gasit nimic chiar impresionant, la Spreadsheets realizez din ce in ce mai mult potentialul (datorita de exemplu numarului mare de forumule implementate si fapul ca mai nou poti adauga si Chart-uri). Spreadsheet-urile se dovedesc foarte bune la facultate, la USO si RL de exemplu pentru ca studentii sa iti poata vedea notele imediat ce profesorii sau asistentii le completeaza.

Cel mai nou tip de document ar fi Form-ul. Este cel care nu are echivalent in lumea Office, dar este perfect atunci cand vrei sa publici un sondaj pentru a adauna feedback (cum s-a facut de exemplu semestrul trecut legat de cursul de SO).

Daca de Google Documents au auzit mai multi, de Google Notebook (http://www.google.com/notebook/)poate nu la fel de multi (eu l-am descoperit foarte recent dar am inceput sa il folosesc des).  Este un mod mult mai usor de a face mici notite (decat sa fac un Google Doc ).  Nu iese in evidenta prin multe feature-uri ci, din contra, prin faptul ca e foarte simplist. Am inceput prin a-l folosi pentru a intocmi lista de taskuri zilnice, fiind foarte usor sa adaug lucuri noi, pe care sa le marchez ca fiind completate dupa. Si ultima utilitate: lista de cumparaturi ce trebuiesc facute . Ca si Google Docs, avantajul este ca nu necesita instalarea unui soft pe calculator si ca poate fi accesat oricand de oriunde.

Va urma…

Primul protocol la care ma gandesc cand vine vorba de subiectul acesta, este telnet, dar practic asaceva nu exista (poate doar pentru routere si switchuri Cisco neconfigurare cu securitate ). SSH-ul este probabil cel mai puternic si cel mai folosit. Secure Shell-ul este secure deoarece foloseste criptare prin RSA cu perechi de chei pentru a asigura o conexiune protejata. In situatia in care masina remote este un Linux box, mai mult ca sigur are instalat openSSH (trebuie doar pornit, sau permis din firewall). Cand vine vorba de Windows, nu prea am vazut servere SSH (dar asta nu inseamna ca nu exista). Daca masina locala este un Linux, partea client side e rezolvata… accesul remote se face folosind utiliatul ssh (sintaxa fiind ssh user@domain ). Daca suntem pe Windows (sau pe Linux dar vrem alt tool) avem Putty. M-am indragostit de el de cand l-am vazut dintr-un simplu motiv: era o aplicatie standalone de dimensiuni mici (deci de oriunde puteam sa il downloadez de pe net si sa il rulez fara install). 90% din ce fac eu remote, fac cu ajutorul lui Putty.

In cazul in care aveti nevoie de transfer de fisisre (upload mai exact) aveti basicly doua optiuni. Una este FTP-ul clasic. Eu de obicei folosesc drept client FireFTP care este un plugin pentru Firefox.  Dar de multe ori servicul de FTP nu este deschis pe server (sau nu exista acces la tot sistemul de fisiere). In acest caz eu obisnuiesc sa folosesc utilitarul din pachetul SSH scp (secure copy). Copiere Linux-Linux este usor deoarece comanda scp vine odata cu clientul de ssh (sintaxa este scp fisier_local user@server:/cale/catre/director pentru upload… pt download pur si simplu schimbati ordinea server-clinet… wildcard-urile sunt permise). Daca sunteti pe Windows, puteti folosi WinSCP, care la mine pe Windows se afla langa Putty . De mentioat ca viteza la scp e mult mai mica ca la FTP sau HTTP, dar eu zic ca e un sistem foarte bun de transfer.

Daca nu ne place command line-ul (I can’t imagine how can anyone not like CLI, but anyway…) avem optiunea de VNC, ceea ce ne-ar permite sa vedem exact ce este afisat pe monitorul masinii remote. VNC-ul il folosesc mai mult cand trebuie sa controlez o masina Windows. Ca server VNC pe Windows, prefer RealVNC versiunea free. E bine ca e free, dar nu ofera o securitate la fel de buna ca cea Pro (pe care o puteti incerca ca trial) si sincer am avut niste probleme de securitate (solutia a fost sa schimb porturile pe care asculta si/sau sa restrictionez accesul doar la anumite hosturi/retele). Un lucru pe care il ofera RealVNC si pe care multi nu o prea folosec este clientul VNC Java. Asta inseamna ca daca nu am un client pe calculator, il pot accesa de pe HTTP la adresa serverului VNC doar pe alt port. Ca si client putem folosi tot RealVNC (Client) sau, de multe ori prefer TightVNC (care are si optiunea de server) din acelasi motiv pe care folosesc Putty – pentru ca gasesc pe siteul lor o aplicatie mica standalone pe care doar o downloadez si rulez. De asemenea putem folosi VNC ca mijloc de prezentare in clase (cum facem noi la Academia Cisco) .

Asemanator cu VNC avem (dar doar pe Windows) Remote Desktop Connection. Nu prea il folosesc (dar uneori este mai eficient ca VNC, deoarece spre deosebire de acesta, care face screenshot-uri la desktop, Remote Desktop Connection se bazeaza pe actiunile capturate de catre sistemul de operare). Dar pentru ca e integrat in Windows, it has it’s drawbacks.

Trecand la mijloace mai avansate de administare, va prezint Webmin. Este un tool extrem de puternic, care m-a impresinat de cand l-am vazut. Functioneaza doar pe Linux (well..Unix clones). Se bazeaza pe o interfata Web (are un Apache in spate) accesibila prin orice browser. Ofera informatii despre sistem, si se pot face orice taskuri administrative (adaugat/sters user, listat/oprit procese, deschis servere, configurare firewall…ANYTHING). Si daca pachetul de baza nu face ce va trebuie, se pot adauga module care sa faca respectiva functie. It’s a great piece of sofware.

Motivul pentru care nu prea folosesc webmin este 1) pentru ca imi place command line-ul, ergo basic ssh, 2) Linux box-ul meu de acasa ruleaza SuSe. Si ce imi place mie la SuSe este YaST (yet another system tool). YaST este un fel de control panel, de unde se poate administra tot sistemul. Este accesibil din interfata grafica, DAR exista si o versiune de textmode. Acest lucru il face mai puternic, deoarece, odata ce am acces ssh la masina, pot accesa YaST-ul din command line si pot face tot ce as putea local. I love it.

Trecand de la PC-uri la alte echipamente, mai vreau vreau sa vorbesc despre accesul remote la routerele Cisco. Dupa cum orice CCNAist stie, routerele Cisco se pot accesa prin telnet sau, daca sunt configuare cum ar trebui, prin ssh. De obicei exista si optiunea de admintrare prin server HTTP.  Un tool mai avansat este SDM-ul. Unele routere au fisierele pentru SDM in memoria flash, permitand accesul doar printr-un browser (cu Java Runtime Enviroment). Daca nu, SDM-ul poate fi un soft local pe PC cu care se poate conecta la router.

Sunt multe tool-uri care ar face aceste lucruri…acestea sunt cateva folosite de mine si care poate va ajuta si pe voi.

Have fun

Dupa lungi asteptari, Firefox3 a fost scos acum ceva luni. Ziua in care a fost scos a fost numita Download Day 2008, zi in care s-a stabilit recordul mondial pentru cele mai multe download-uri a unui soft in 24h, adica 8 milioane . Mi-am facut si eu datoria de a downloada si am o diploma care sa o dovedeasca .

Desi multi nu au fost impresionati de versiunea 3, mie chiar mi-a placut. Facilitatile noi mi s-au parut interesante (gen cautarea in history din campul de adrese in real time pe care o folosesc din plin). Dar totusi exista unele lucruri care nu sunt incluse in programul de baza, dar sunt disponibile ca add-on-uri. Si pentru ca FF3 a avut timp sa se ‘coaca’, au inceput sa apara add-on-uri stabile pentru versiune. As vrea sa le listez pe cele care eu le folosesc (nu neaparat in mod constant).

Primul este FireFTP. Desi clientul de FTP intern din Firefox a devenit ceva mai atragator, tot are limitarea ca se poate doar downloada. FireFTP este un client full featured si il folosesc destul de des.

Pentru momentele in care mai caut suport pe canale IRC (si nu am mIRC sau XChat la dispozitie) prefer sa folosesc ChatZilla. Este un client IRC destul de simplut, dar util.

Un tool foarte bun pentru webdeveloperi este FireBug care ofera posibilitatea de a vizualiza si modifica in timp real codul unei pagini HTML precum si pentru a face debug-ing pe pagina. Mi s-a parut foarte puternic cand am incercat sa scriu niste cod JavaScript.

Last but not least, Mouse Gestures. Este, din cate am inteles, o idee din Opera ce permite activarea unor actiuni (gen Back, Forward, New Page, New Tab) din miscari ale mouse-ului (exemplu mut mouse-ul sus, apoi jos si dupa stanga si imi deschide un site). Daca va invatati sa il folositi poate face navigarea mai usoara.

Acestea sunt cateva exemple… sunt sute de astfel de add-on-uri disponibile pe https://addons.mozilla.org/ care va pot face browserul mai placut.

P.S. Use Firefox!

Bineinteles jocurile trebuiesc obtinute separat, dar am reusit sa fac rost de niste titluri destul de populare (gen Lemmings, Wolf3D, Prehistorik). De mentionat ca abandoneware-ul (cum mai sunt cunoscute softurile vechi) inca au nevoie de aceeasi licenta ca si cand ar fi noi.

Softul se instaleaza destul de usor (prin installer, surse sau package manager). Trebuie rulata consola de dosbox, apoi mountat un director (cel cu jocul) de pe sistemul de fisiere in structura de directoare emulata in dosbox. Aceasta se face pri comanda mount c: /home/cale/spre/director , unde C: este driveul emulat, iar /home/… este un director de pe sistemul de operare. Dupa ce dati mount puteti naviga prin C: cu comenzi normale de DOS.

M-a mirat foarte mult faptul ca inca mai stiam multe din secretele jocurilor (Prehistorik2, Wolf3D)

O chestie funny pe care am descoperit-o la Prehistorik2: la ecranul initial zice “Yeaa! My game is still working in 2008!! Programmed in 1992 on an .286 12MHz…enjoy oldies!!”. A fost gandit pentru viitor jocul The clasics never die

Enjoy!

Arata fain (are un design foarte simplist) si se misca destul de bine.  Lucru cu care se lauda Google este faptul ca pentru fiecare pagina se creaza un mediu separat si daca exista o eroare undeva, nu va omori tot browserul ci doar un tab. Acest lucru este facut prin folosirea mai multor procese. Dar totusi multi-process vs multi-thread aduce overhead… deci daca adunam memoria ocupata de toate procesele Chrome, da o valoare similara cu cea folosita pentru Firefox.

Am observat si niste elemente din Firefox3. One-click-bookmark si address bar history search. Desi, Google fiind Google, a adaugat optiunea e cautare in timp real a cuvintelor scrise in address bar. Mi-a placut modul in care este facuta vizualizarea codului sursa a paginii si varianta de Inspect element care este extrem de apropiata cu ce face pluginul de Firefox, Firebug.

L-am testat pe niste site-uri cu cerinte destul de mari (Flash intens). Nu mi-a trebuit sa instalez Flash Player (ori vine inclus ori il foloseste pe cel de la alte browsere). Si s-a descurcat bine pe aceste site-uri.

Vom vedea ce va rezulta din proiectul acesta desi are potential foarte mare dar este inca un pas spre o aparenta monopolizare a Internetului de catre Google. We’ll see…

Btw, eram pe Chrome cand am scris acest articol si vad ca merge bine si la AJAX.

LE: Aparent au fost niste zile pline de Chrome. Intr-o stire Slashdot:

Seems that almost every story submitted to Slashdot last night in some
way involved Google’s Chrome that we started talking about yesterday.
[1]Dotan Cohen noted that according to Clicky Chrome has hit 3%
browser share.

Si nu numai Slashdotul a fost ‘afectat’: http://ars.userfriendly.org/cartoons/?id=20080905

Daca vreti sa il testati, get it from wormux.org (sau “apt-get install wormux” pt Debian based distros) si have fun luptandu-va cu pinguini, vulpi sau gnu in echipe gen Firefox, GNU sau PHP. Have fun