(dacă aveţi probleme cu SWF-ul embeded, here’s the link offsite http://www.scribd.com/doc/9673999/PCBGP )

Juniper oferă un program de certificări prin JNTCP: Juniper Networks Technical Certification Program. Programul oferă doua sisteme de certificări: pentru Enterprise şi pentru Service Provider. Primul este structurat pe 3 niveluri (asemănator cu Cisco): Associate (JNCIA – Juniper Networks Certified Internet Associate) , Specialist ( JNCIS ) şi Expert ( JNCIE ). Al doilea sistem, pe lângă cele trei, mai oferă si nivelul de Professional (JNCIP).

Certificările Enterprise sunt împărţite pe diverse direcţii: Enterprise Routing, Enhanced Services, Enterprise Switching, Firewall/VPN. Direcţiile sunt independente una faţă de celaltă, iar examenele de JNCIA şi JNCIS nu necesită alte cerificări, dar JNCIE necesită certificarea JNCIS. Fiecare certificare necesită un examen (deci teoretic un cost destul de mic pentru certificare) şi este valabilă doi ani.

Ce mi s-a părut foarte interesant la Juniper este modul lor de abordare a training-ului. Dacă Cisco oferă cursuri prin Academiile Cisco contra cost, Juniper încurajează învăţarea oferind materiale gratuite. Materialele lor de multe ori fac comparaţia între sistemul lor de operare (JunOS) şi IOS-ul de la Cisco ( abordarea lor este “Dacă ştii să lucrezi pe Cisco, mai învaţă puţin de la noi şi vei şti si Juniper”). Pe site-ul lor există o serie de tutoriale foarte interesante despre JunOS ( JunOS as a Second Language) gratuite (nici nu necesită înregistrare) de unde se poate învăţa sistemul de operare Juniper prin comparaţia cu cel de la Cisco. Deşi, ca orice firmă mare care se respectă, oferă şi cursuri la nivel business contra unor sume de câteva mii de dolari.

O altă campanie interesantă a fost oferirea unei cărţi total gratuite: JUNOS Enterprise Routing de la O’Reilly (cartea a ajuns recent la mine acasă, fară nici o taxă de livrare şi este motivul din spatele acestui articol… este o carte interesantă, sper să am timp să o termin).

În acest an au avut şi un program, FastTrack prin care ofereau reduceri la examenele Juniper (păcat că am aflat şi eu târziu de el ).

Am decis sa fac un mini-lab in GNS3 (btw, ati putea sa va uitat peste Introul la GNS3) in care sa implementez basic IPv6 cu RIP ca protocol de rutare. O topologie cu 4 routere, legate astfel:

Primul lucru pe care il vom face e sa aplicam adresele. Ce mi-a placut mie la IPv6 e faptul ca merge mai usor configurarea pentru ca e mai putin de scris (cel putin daca folosesc adrese simple, pentru laburi). Desi adresa v6 este mult mai lunga, exista o metoda de a prescurta o adresa prin neglijarea zerourilor (ex. 0001:0000:0000:0000:0000:0000:0000:0002 se poate scrie doar 1::2). Pe langa prescurtarea adresei se prescurteaza si subnetul (deci vom folosi notatia cu / ex. /64).

Vom folosi patru retele /96 de exemplu (asta inseamna ca fiecare retea va avea disponibile atatea adrese IP pentru hosturi cat tot spatiul de adresare IPv4…cool huh? merge impotriva a tot ce am invatat despre conservarea IPurilor ). Si vom avea retele 1::0, 2::0, 3::0 si 4::0 /96.  Configuarea va arata cam asa:

R1>en

R1#configure terminal

R1(config)#interface f0/0

R1(config-if)#ipv6 address 1::1/96

R1(config-if)#no shutdown

R1(config)#end

Practic singura diferenta este faptul ca in loc de “ip address” avem “ipv6 addess”. Atentie, o interfata poate avea ambele adrese IP, si v4 si v6.

Facem o verificare daca am configurat cum trebuie cu #show ipv6 interface brief.

Facusem o greseala si vroiam sa va atrag atentia Pe R1 am setat gresit adresa ip (v6) si apoi am setat-o si pe cea buna. Nu se suprascrie peste cea veche… pot fi mai multe adrese asociate unei interfete. Am corectat dupa. Daca incercati sa dati show ip int brief veti vedea ca nu este nimic acolo. Sunt stackuri diferite… saterile ipv4 cu cele ipv6 nu au nici o legatura.

Hai sa trecem la routare. Prima data trebuie sa activam forward-area de pachete ipv6 prin comanda data pe toate routerele

R1(config)#ipv6 unicast-routing

Next, pornim RIP-ul. RIPv6 seamana putin cu OSPF deoarece putem lansa mai multe instante, doar ca in loc sa fie identificate prin numar de proces, sunt identificate printr-un nume. Activarea RIP se face prin

R1(config)#ipv6 router rip nume

R1(config-rtr)#exit

Spre deosebire de RIPul vechi, nu vom mai specifica retelele pe care facem schimb de route, ci vom specifica interfetele.

R1(config-if )#ipv6 rip nume enable

Verificam daca au fost invatate rutele prin show ipv6 route

Informatile despre procesele RIP le aflat prin show ipv6 rip

In tabele din show ip route nu se va produce nici o modificare deoarece, dupa cum am zis, sunt stive diferite.

Un ping intre oricare adrese va demonsta ca avem o convergenta.

That’s all.

Dupa pauza de masa (intr-un final au facut si ei o masa cum trebuie…) am fost la Warriors of the Net (ne-a placut titlul ). Primul slide din prezentare era alb pe negru “Cisco is not responsable for the use of information in this presentation in illegal actions”… dupa slide-ul acesta am zis ca va fi o prezentare interesanta… si a fost foarte foarte interesanta…cea mai interesanta de fapt…te face sa fi asa paranoic incat sa nu mai intri vreodata pe Internet. A continut multe lucruri underground (pe langa softuri de hacking, site-uri de unde puteai sa cumperi host-uri sparte, ore de DDoS spre o masina sau chiar conturi bancare). Cea mai buna prezentare de Security, cu prezenta cea mai mare in sala. Impreuna cu cea de inainte au fost maximulul evenimentului.
Runda de azi la standuri, am trecut pe la Probitas si Logicom (firme de care nu stiam). Probitas nu e chiar Cisco based, ofera solutii de securitate. Avreau o solutie foarte interesanta de monitorizare a intrarilor/iesirilor angajatilor in/din firma (cu fingerprinting, logging pe un server, din pacate intr-o baza de date closed, deci fara interactiune cu alte servicii) si o solutie de monitorizare cu IP Cameras si servere media Cisco (au facut o implementare mare in Magazinul Unirea).
Am stat destul de mult la Logicom care prezentau solutii de VoIP. M-am jucat putin pe telefonul mobil VoIP Cisco Wireless IP Phone 7921G si am pus o groaza de intrebari in legatura cu o implementare de solutie VoIP over Wireless. Era compusa dintr-un router voice enabled Cisco Unified 500 (cu CME 7) ce suporta pana la 16 IP Phone-uri (plus 4 telefonae POTS prin porturi FXS); la portul de uplink si cele 8 porturi FastEthernet cu Power over Ethernet se adauga 4 porturi FXO. Pe partea wireless solutia avea un Cisco 520 Wireless Controller ce suporta pana la 6 AP-uri. Cu destui bani (un 7921G costa din ce mi-au zis cam 700$) poti face o implementare foarte frumoasa, mobila si relativ securizata.

Am ajuns tarziu la prezentarea despe IronPort, “Cisco’s No.1 strategy against spam, viruses and spyware” si nu am prins mare lucru.
Ultimul rand de vizitie pe la standuri a fost la Ixia, Fluke, Romsys si S&T. Stiam ca Ixia este cel mai mare tester de echipamente de retea, deci au avut de prezentat… un tester de retea. Niste module hardware foarte mici, care puteau fi conectate la end points si folosind un software centralizat (IxRave) se poate genera o statistica despre bandwidth, delay, jitter pe o retea oricat de mare. Exista si un software ce face acelasi lucru ca aceste module free (dar serverul tot nu este free si este necesar).
La Fluke am vazut tot un tester de retea ce era si generator de trafic, destul de mobil (era bazat pe un laptop normal cu o placa de captura speciala, intr-o carcasa speciala, cu touchscreen, si cu un Windows XP peste care ruleaza si software-ul lor propriu).
Romsys aveau o solutie VoIP in cadrul ATM-urilor bancare. Am aflat ca 1) ATM-urile ruleaza in spate Windows ( ) 2) toate ATM-urile din Romania au in spate routere Cisco (inside information). Solutia consta in modificarea soft-ului de ATM care apeleaza transparent clientului un IP Communicator, care, prin Skinny/SCCP face un apel catre un help center unde clientul poate primi instructiuni despre cum functioneaza ATM-ul.

Ultima vizita a fost la S&T. Cei de acolo mi-au prezentat o topologie de security compusa dintr-un ASA,un IPS si un server MARS. IPS (Intrusion Prevention System) era cel care detecteaza probleme de securitate de retea, care sunt raportate catre MARS (Monitoring, Analysis, and Response System, care de fapt era un server Dell cu Linux si Cisco’s MARS peste) si rezolvarea problemelor se facea de catre firewall-ul ASA (Adaptive Security Appliances) .
Cisco Expo 2008 s-a terminat cu un keynote de la Bogdan Constantinescu (iar) care a dat si ultimele premii pe anul acesta.

Prima zi a inceput de dimineata cu 3 Power Sessions in paralel pe 3 topic-uri diferite (Security, Mobility si Broadband). Am ales Security unde s-a facut un workshop pe Cisco’s MARS vs…something…
Prezentarile au inceput la pranz cu o introducere din partea lui Bogdan Constantinescu, General Manager Cisco Romania. A prezentant cei 10 ani de Cisco Romania, din care punctul cel mai apropiat mie a fost Academia Cisco (prima Academie Cisco din Romania a fost deschisa in 1998 si este Academia din Facultatea de Automatica si Calculatoare, care un an mai tarziu a plasat Romania pe locul 7 intre Academiile Cisco din Europa…i felt proud to be a part of that academy ). Case study-uri au fost Romtelecom (de la ultimele conferinte la care merg si dau de Romtelecom am inceput sa am o parere din ce in ce mai buna despre ei) si RoEduNet (aflata si pe timeline-ul de 10 ani cu doua puncte, fiind de doua ori primii clienti a unor echipamente very high end din Romania).
Ultima parte din prima prezentare precum si urmatoarele le-am pierdut pentru ca a trebuit sa fac debuggnig la reteaua dintr-o sala (‘good job’ pentru CCIE-ul care a facut-o initial )
Dupa primele 3, prezentarile s-au spart in mai multe sali. Am ales prima data o prezentare despre High Availability (cu aplicatie pe noul router Cisco ASR 100) si am prins niste notiuni interesante despre cum se poate face upgrade la versiunea de IOS fara data loss in retea (Cisco ISSU – In Service Software Upgrade).

Urmatoarea prezentare aleasa a fost una despre Video over IP. Desi ma asteptam sa fie interesanta, a semanat foarte mult cu o prezentare de Voice over IP (doar cu consum de banda mai mare si MPEG in loc de G.729, deci nimic chiar nou). Dar trebuie sa recunosc ca Video over IP a fost un subiect destul de aprins la aceasta conferinta. Daca timp de doi ani peste tot unde mergeam auzeam doar de Voice over IP ca fiind ‘the new thing’ , acum toata lumea vorbeste despre VoIP ca ceva normal si de trecut. Video Is the new Voice

Mi-a placut ce au facut cei de la Cronus pentru a atrage lumea: au facut un Quiz accesibil prin reteaua lor wireless sau prin IP Phone-urile amplasate in hol, quiz la care au castigat niste prieteni premii interesante.

Am facut azi si prima sesiune de vorbit cu oamenii de la standuri (ca participant, ca am vorbit destul ca the network guy ). La pauza, la standuri am vizitat Brinel, o companie de care nu auzisem (si care nu m-a impresionat…probably new in the Cisco Partner Club, dar bine ca am aflat de ei) si Crescendo cu care m-am intalnit la toate event-urile de networking din ultimul an (am intrebat ce au nou, raspunsul fiind solutii pentru Call Center-uri, folosind o solutie Cisco+Microsoft). Inainte sa plec am mai trecut pe le standul Linksys care era cel mai non-bussines de acolo…daca vreau sa imi fac o solutie de home media center over network sau un home IP Telephony network, probabil as apela la ei (am vazut niste dispozitive mici, simple si extrem de ieftine comparativ cu celelalte firme, perfecte pentru SOHO). Ultima vizita a fost la Frontal, alta firma de care nu auzisem. La fel, cam ‘timizi’, dar am vorbit despre niste solutii de Multimedia over IP. La sfarsit a fost un Cocktail Party (si sampania si vinul rosu erau seci ).

Overall, cam dezamagit de prima zi (prezentari cam lame, pe langa faptul ca Cisco nu prea a avut grija de noi ca organizatori si iar am mancat pe banii nostri de la fast food, asta dupa ce am tipat ore intregi sa ni se dea si noua badge-uri si tricouri Cisco). Sper ca in a doua zi sa fie mai bine.

Primul protocol la care ma gandesc cand vine vorba de subiectul acesta, este telnet, dar practic asaceva nu exista (poate doar pentru routere si switchuri Cisco neconfigurare cu securitate ). SSH-ul este probabil cel mai puternic si cel mai folosit. Secure Shell-ul este secure deoarece foloseste criptare prin RSA cu perechi de chei pentru a asigura o conexiune protejata. In situatia in care masina remote este un Linux box, mai mult ca sigur are instalat openSSH (trebuie doar pornit, sau permis din firewall). Cand vine vorba de Windows, nu prea am vazut servere SSH (dar asta nu inseamna ca nu exista). Daca masina locala este un Linux, partea client side e rezolvata… accesul remote se face folosind utiliatul ssh (sintaxa fiind ssh user@domain ). Daca suntem pe Windows (sau pe Linux dar vrem alt tool) avem Putty. M-am indragostit de el de cand l-am vazut dintr-un simplu motiv: era o aplicatie standalone de dimensiuni mici (deci de oriunde puteam sa il downloadez de pe net si sa il rulez fara install). 90% din ce fac eu remote, fac cu ajutorul lui Putty.

In cazul in care aveti nevoie de transfer de fisisre (upload mai exact) aveti basicly doua optiuni. Una este FTP-ul clasic. Eu de obicei folosesc drept client FireFTP care este un plugin pentru Firefox.  Dar de multe ori servicul de FTP nu este deschis pe server (sau nu exista acces la tot sistemul de fisiere). In acest caz eu obisnuiesc sa folosesc utilitarul din pachetul SSH scp (secure copy). Copiere Linux-Linux este usor deoarece comanda scp vine odata cu clientul de ssh (sintaxa este scp fisier_local user@server:/cale/catre/director pentru upload… pt download pur si simplu schimbati ordinea server-clinet… wildcard-urile sunt permise). Daca sunteti pe Windows, puteti folosi WinSCP, care la mine pe Windows se afla langa Putty . De mentioat ca viteza la scp e mult mai mica ca la FTP sau HTTP, dar eu zic ca e un sistem foarte bun de transfer.

Daca nu ne place command line-ul (I can’t imagine how can anyone not like CLI, but anyway…) avem optiunea de VNC, ceea ce ne-ar permite sa vedem exact ce este afisat pe monitorul masinii remote. VNC-ul il folosesc mai mult cand trebuie sa controlez o masina Windows. Ca server VNC pe Windows, prefer RealVNC versiunea free. E bine ca e free, dar nu ofera o securitate la fel de buna ca cea Pro (pe care o puteti incerca ca trial) si sincer am avut niste probleme de securitate (solutia a fost sa schimb porturile pe care asculta si/sau sa restrictionez accesul doar la anumite hosturi/retele). Un lucru pe care il ofera RealVNC si pe care multi nu o prea folosec este clientul VNC Java. Asta inseamna ca daca nu am un client pe calculator, il pot accesa de pe HTTP la adresa serverului VNC doar pe alt port. Ca si client putem folosi tot RealVNC (Client) sau, de multe ori prefer TightVNC (care are si optiunea de server) din acelasi motiv pe care folosesc Putty – pentru ca gasesc pe siteul lor o aplicatie mica standalone pe care doar o downloadez si rulez. De asemenea putem folosi VNC ca mijloc de prezentare in clase (cum facem noi la Academia Cisco) .

Asemanator cu VNC avem (dar doar pe Windows) Remote Desktop Connection. Nu prea il folosesc (dar uneori este mai eficient ca VNC, deoarece spre deosebire de acesta, care face screenshot-uri la desktop, Remote Desktop Connection se bazeaza pe actiunile capturate de catre sistemul de operare). Dar pentru ca e integrat in Windows, it has it’s drawbacks.

Trecand la mijloace mai avansate de administare, va prezint Webmin. Este un tool extrem de puternic, care m-a impresinat de cand l-am vazut. Functioneaza doar pe Linux (well..Unix clones). Se bazeaza pe o interfata Web (are un Apache in spate) accesibila prin orice browser. Ofera informatii despre sistem, si se pot face orice taskuri administrative (adaugat/sters user, listat/oprit procese, deschis servere, configurare firewall…ANYTHING). Si daca pachetul de baza nu face ce va trebuie, se pot adauga module care sa faca respectiva functie. It’s a great piece of sofware.

Motivul pentru care nu prea folosesc webmin este 1) pentru ca imi place command line-ul, ergo basic ssh, 2) Linux box-ul meu de acasa ruleaza SuSe. Si ce imi place mie la SuSe este YaST (yet another system tool). YaST este un fel de control panel, de unde se poate administra tot sistemul. Este accesibil din interfata grafica, DAR exista si o versiune de textmode. Acest lucru il face mai puternic, deoarece, odata ce am acces ssh la masina, pot accesa YaST-ul din command line si pot face tot ce as putea local. I love it.

Trecand de la PC-uri la alte echipamente, mai vreau vreau sa vorbesc despre accesul remote la routerele Cisco. Dupa cum orice CCNAist stie, routerele Cisco se pot accesa prin telnet sau, daca sunt configuare cum ar trebui, prin ssh. De obicei exista si optiunea de admintrare prin server HTTP.  Un tool mai avansat este SDM-ul. Unele routere au fisierele pentru SDM in memoria flash, permitand accesul doar printr-un browser (cu Java Runtime Enviroment). Daca nu, SDM-ul poate fi un soft local pe PC cu care se poate conecta la router.

Sunt multe tool-uri care ar face aceste lucruri…acestea sunt cateva folosite de mine si care poate va ajuta si pe voi.

Have fun

Dupa lungi asteptari, Firefox3 a fost scos acum ceva luni. Ziua in care a fost scos a fost numita Download Day 2008, zi in care s-a stabilit recordul mondial pentru cele mai multe download-uri a unui soft in 24h, adica 8 milioane . Mi-am facut si eu datoria de a downloada si am o diploma care sa o dovedeasca .

Desi multi nu au fost impresionati de versiunea 3, mie chiar mi-a placut. Facilitatile noi mi s-au parut interesante (gen cautarea in history din campul de adrese in real time pe care o folosesc din plin). Dar totusi exista unele lucruri care nu sunt incluse in programul de baza, dar sunt disponibile ca add-on-uri. Si pentru ca FF3 a avut timp sa se ‘coaca’, au inceput sa apara add-on-uri stabile pentru versiune. As vrea sa le listez pe cele care eu le folosesc (nu neaparat in mod constant).

Primul este FireFTP. Desi clientul de FTP intern din Firefox a devenit ceva mai atragator, tot are limitarea ca se poate doar downloada. FireFTP este un client full featured si il folosesc destul de des.

Pentru momentele in care mai caut suport pe canale IRC (si nu am mIRC sau XChat la dispozitie) prefer sa folosesc ChatZilla. Este un client IRC destul de simplut, dar util.

Un tool foarte bun pentru webdeveloperi este FireBug care ofera posibilitatea de a vizualiza si modifica in timp real codul unei pagini HTML precum si pentru a face debug-ing pe pagina. Mi s-a parut foarte puternic cand am incercat sa scriu niste cod JavaScript.

Last but not least, Mouse Gestures. Este, din cate am inteles, o idee din Opera ce permite activarea unor actiuni (gen Back, Forward, New Page, New Tab) din miscari ale mouse-ului (exemplu mut mouse-ul sus, apoi jos si dupa stanga si imi deschide un site). Daca va invatati sa il folositi poate face navigarea mai usoara.

Acestea sunt cateva exemple… sunt sute de astfel de add-on-uri disponibile pe https://addons.mozilla.org/ care va pot face browserul mai placut.

P.S. Use Firefox!

Care este scenariul in cazul meu. Am un laptop HP care vine cu o configuratie destul de stricta a HDD-ului: am o partitie de backup unde este stocat kit-ul pentru sistemul de operare (Windows Vista custom made for HP) cu care a venit laptopul. Accesul la acea partitie se face printr-un bootloader special aflat by default in MBR. Deci eu nu ma pot atinge de MBR. Si stiu ca sunt mai multe tipuri de laptopuri care vin cu sisteme asemanatoare (cum sunt cele de la Dell care au un OS special pentru media). Solutia in acest caz este cea mai rar intalnita bootare de Linux: folosind NTLOADER (bootloaderul ce incarca kernelul de Windows).

Prima conditie pentru scenariu este fie instalat mai intai Linux si apoi Windows, fie (in cazul meu) mai intai Windows si apoi Linux DAR la instalarea Linux-ului sa NU se instaleze GRUB in MBR (GRUBul trebuie instalat pe primul sector al partitiei Linux… distribuitia ar trebui sa permita acest lucru ).

Pasul urmator este copierea primului sector de pe partitia de Linux (primii 512bytes) intr-un fisier binar ce va fi stocat pe partitia de Windows in C:\ . Acest lucru se face cu utilitarul dd (disk duplicate). Puteti face asta pe Linux si mutati fisierul in Windows (distributiile Linux vin cu dd) sau varianta folosita de mine e varianta de Windows a dd.

In Linux:

dd if=/dev/hda2 of=linux.boot bs=512 count=1

(unde hda2 este partitia de linux)

Fisierul linux.boot va trebui sa fie copiat pe C:\

In Windows trebuie sa identificati partitia cu dd –list , apoi copierea se face cu

dd if=\\?\Device\HarddiskVolume2 of=linux.boot bs=512 count=1

(unde \\?\Device\HarddiskVolume2 este partitia descoperita cu dd –list)

Urmeaza configurarea NTLOADER pentru a adauga intrarea de linux in meniul sau. In Windows XP/2000 se editeaza fisierul C:\boot.ini si se adauga linia C:\linux.boot=”My Linux” . In Windows Vista au ales sa se complice lucrurile cu utilitarul bcdedit. Prima data trebuie adaugata o intrare (folsind linia de comanda din Windows)  in bootloader cu

bcdedit /create /d “My Linux” /application BOOTSECTOR

Acesta comanda va returna un ID sub forma “{ID}”. Acest ID il folositi in urmatoarele comenzi:

bcdedit /set {ID} device boot
bcdedit /set {ID} PATH \LINUX.BOOT
bcdedit /displayorder {ID} /addlast
bcdedit /timeout 5

unde {ID} este idul returnat la prima comanda.

Rezultatul va fi o noua optiune de bootare a kernelului Linux din NTLOADER.

O prezentare interesanta asupra ce inseamna experimentul o puteti gasi aici.  O alta prezentare, de data asta una funny ar fi LHC Rap.

Pagina de la care am pornit a fost Jabber.org. Acolo am gasit o lista de soft-uri pentru servere si clienti XMPP/Jabber. Primul server pe care l-am incercat a fost jabberd. Instalarea nu a fost grea, dar managementul serverului era practic inexistent. La celelalte soft-uri am avut probleme cu gasirea bibliotecilor necesare. Serverul la care am ramas a fost Openfire. Motivul alegerii a fost in principal interfata de administrare foarte bine pusa la punct. Downside-ul este ca necesita Java Runtime Enviroment pentru a rula, dar upside-ul, serverul poate rula pe Linux, MacOS, Windows sau orice alt sistem de operare. Am ales sa fac o instalare a serverului pe Linux (Debian).

Topologia este formata dintr-o masina virtuala (in VMware Workstation) continand un Debian GNU/Linux avand adresa IP 192.168.150.128 si o masina gazda (Windows) cu adresa 192.168.150.1.

Pe Linux instalam Openfire. JRE trebuie instalat mai intai (apt-get install sun-java5-jre). Dupa, instalam pachetul (fie din surse prin compilare, fie prin package manager) din fisierele disponibile aici. Din fisierul .deb, instalam cu dpkg -i openfire_3.6.0a_all.deb. O instalare pe Windows din executabil ar duce la acelasi rezutlat. Din acest punct, totul se face printr-o interfata web accesibila printr-un browser pe portul 9090 http://192.168.150.128:9090/ fiind independenta de platforma. Prima accesare duce la un wizard. Optiunile de baza de date sunt multiple, dar cel mai simplu e sa folosim engineul din openfire HSQLDB (Embedded Database). Dupa crearea contului de admin, putem sa ne logam in interfata de mangement. Creem cativa useri pentru test.

Pentru clienti vom folosi mai multe programe: gabber pentru Linux-Gnome Pidgin (fostul Gaim) pentru Windows (desi se folosete in principal pe Linux) si for fun, SamePlace, un add-on pentru Firefox.

gabber il instalam cu apt-get install gabber . Desi interfata este destul de primitiva, e suficienta pentru ce avem nevoie. Ne logam pe server cu unul din conturile create.

Pentru Pidgin, downloadam kit-ul de pe http://www.pidgin.im/. Pidgin suporta mai multe protocoale (YM, AIM, ICQ…). Adaugam un cont pe protocolul XMPP (aka Jabber).

Pentru add-on-ul din Firefox trebuie sa instalam mai intai xmpp4moz peste care instalam SamePlace. Din meniul de optiune de add-ons, la SamePlace configuram un nou cont Jabber.

Din interfata de administrare a Openfire putem trimite un mesaj de sistem tuturor clientilor conectati pentru a testa ca totul merge bine.

Si ca un rezultat final, doua conversatii: pidgin-gabber si pidgin-sameplace (putin cam incurcata imaginea avand in considerare ca una din masini e virtuala si unul din clienti este in Firefox) :

Sper ca a fost informativ.

XMPP (Extensible Messaging and Presence Protocol) este un protocol de instant messanging inspirat de XML. A stat la baza clientului Jabber ( de obicei, termenii XMPP si Jabber sunt folositi pentru a denumi acelasi lucru, protocolul XMPP). Google si-a aratat interesul in comunitatea Jabber si, folosind un protocol VoIP pentru voce si XMPP pentru text, a scos clientul Google Talk (sau GTalk). Desi cu putine feature-uri fata de alti clienti, faptul ca este bazat pe standarde open ofera un potential mult mai mare fata de ceilalti clienti.

Primul lucru pe care l-am remarcat la protocolul acesta este asemanarea foarte mare cu SIP si probabil daca va jucati putin cu cele doua protocoale veti intelege de ce (incepand de la modul de adresare user@domeniu, la coduri de eroare si pana la modul de interconectare a serveleror). Ofera suport pentru interconectarea clientilor ce folosesc alte protocoale (cum ar fi OSCAR de la AIM/ICQ) si de asemenea integrarea altor servicii cum ar fi VoIP sau SMS. Am observat si lipsa catorva feature-uri, cum ar fi trimiterea de fisiere. Faptul ca sa se bazeaza pe XML si trimitere de text pur face dificil transferul de fisiere binare, dar acest lucru este rezolvat de HTTP (sau prin codare base64 asemanator email-ulurilor).

[Va urma]

Un element important in Dynamips este IdlePC-ul. Acesta este o valoarea numerica, on cod care optimizeaza procesul de rulzare a IOS-ului, micsorand semnificativ consumul de procesor.

Rularea unei topologii in Dynagen se face prin deschiderea fisierelor .net (unde este descrisa topologia). Se deschide o interfata command line de unde se pot porni routerele ( start ROUTER_ NAME ), accesa routerele (telnet ROUTER_NAME) si se pot gasi si valorile IdlePC ce pot optimiza ruterele ce ruleaza pe sistem (idlepc get ROUTER_NAME). Vor returna pana la 10 valori, unele mai performante, alte nu. Aplicati una din ele. Exista totusi posibilitatea ca dynamips-ul sa dea eroare si sa pice.

Singurul lucru care m-a impresionat cu adevarat la dynagen este faptul ca pot face interactiunea intre routerul emulat si interfetele fizice de pe masina gazda.

Un fisier .net arata astfel:

[[ROUTER R1]]

f0/0 = R2 f0/0

[[ROUTER R2]]

f0/0 = R1 f0/0

Pe scrut, interfata_locala = echipament_vecin interfata_ecipament_vecin.

Putem face legatura cu o interfata fizica printr-o linie interfata_locala = cale_interfata. Acesta cale poate fi aflata scriptul Network device list (este un .bat in Windows sau un bash script in Linux). Dynagen-ul va presupune ca interfata routerului si interfata fizica a calculatorului gazda sunt conectate la un switch virtual. Tot ce trebuie sa faceti e sa puneti IP-uri din aceeasi retea si aveti legatura.

Iata o topologie simpla. Un router ‘conectat’ la un PC.

Routerul are adresa 192.168.238.2 si calculatorul 192.168.238.1. Ping succesfull .

Arata fain (are un design foarte simplist) si se misca destul de bine.  Lucru cu care se lauda Google este faptul ca pentru fiecare pagina se creaza un mediu separat si daca exista o eroare undeva, nu va omori tot browserul ci doar un tab. Acest lucru este facut prin folosirea mai multor procese. Dar totusi multi-process vs multi-thread aduce overhead… deci daca adunam memoria ocupata de toate procesele Chrome, da o valoare similara cu cea folosita pentru Firefox.

Am observat si niste elemente din Firefox3. One-click-bookmark si address bar history search. Desi, Google fiind Google, a adaugat optiunea e cautare in timp real a cuvintelor scrise in address bar. Mi-a placut modul in care este facuta vizualizarea codului sursa a paginii si varianta de Inspect element care este extrem de apropiata cu ce face pluginul de Firefox, Firebug.

L-am testat pe niste site-uri cu cerinte destul de mari (Flash intens). Nu mi-a trebuit sa instalez Flash Player (ori vine inclus ori il foloseste pe cel de la alte browsere). Si s-a descurcat bine pe aceste site-uri.

Vom vedea ce va rezulta din proiectul acesta desi are potential foarte mare dar este inca un pas spre o aparenta monopolizare a Internetului de catre Google. We’ll see…

Btw, eram pe Chrome cand am scris acest articol si vad ca merge bine si la AJAX.

LE: Aparent au fost niste zile pline de Chrome. Intr-o stire Slashdot:

Seems that almost every story submitted to Slashdot last night in some
way involved Google’s Chrome that we started talking about yesterday.
[1]Dotan Cohen noted that according to Clicky Chrome has hit 3%
browser share.

Si nu numai Slashdotul a fost ‘afectat’: http://ars.userfriendly.org/cartoons/?id=20080905

Partea interesanta este ca, cu niste advanced settings, puteti avea mai multe retele in combinatii foarte complexe. Cea mai interesanta topologie pe care am facut-o a fost o simulare a unei retele corporate impartite in 3 branch office si un central office cu un total de 10 masini virtuale (6 clienti si 4 servere emulate in VMware) conectate prin 3 routere Cisco (emulate in Dynamips) cu infrastructura convergenta si ruland o solutie VoIP pe deasupra ei,  toate sub o masina Windows (cu procesorul dual-core si memoria tipand de durere, but doable none the less).

Primul pas este este adaugarea unei interfete noi in sistemul gazda. In Windows facem asta ca si cum am adauga un dispozitiv nou. Din Control Panel -> Add Hardware, alegeti optiunea de adaugare manuala (Advanced). Din lista de tipuri de dispozitive, alegeti Network Adapter. De aici vom adauga un “Microsoft Loopback Adapter” (cu Microsoft ca Manufacturer).  Conexiunea va aparea in Network Connections.

Din VMware Worksation, puteti adauga interfata din meniul Edit -> Virtual Network Settings… Interfata din Windows trebuie asociata cu una din cele 9 interfete virtuale din VMware. Trebuie setata si reteaua de IP-uri ce corespunde interfetei. Dupa ce faceti asocierea, puteti folosi interfetele virtuale in masinile virtuale. De asemnea puteti deschide servicii cum ar fi DHCP sau NAT.

Am vrut sa fac introducerea asta ca suport la alte HOWTO-uri ce vor avea nevoie de un astfel de setup.

Stirea respectiva vorbea despre un tool de hacking care poate sparge conturile de GMail. Putin speriat de inceputul stirii, dar noroc ca in aceeasi stire prezinta si noul feature de la Google impotriva la asaceva: folosirea HTTPS permanent. Daca nu ati observat, by default, HTTP Secure se foloseste doar la login, dupa, pentru navigare in interfata de webmail este HTTP chior.  Am gasit acest lucru foarte ciudat de la inceput si as fi vrut sa existe sesiunea permanenta pe HTTPS (nu zic ca ar fi total sigura, dar m-as simti mai bine).

Ideea ca aceasta noua optiune trebuie activata manual.  Optiunea se afla in Settings -> General -> Browser connection: si trebuie setata pe Always use https

Recomand sa o activati ca nu strica

O alta varianta ar fi un emulator. Diferenta este ca in loc sa simuleze ce ar face codul IOS-ului (sistemul de operare al routerelor Cisco), el chiar ruleaza codul doar ca nu pe platforma routerului (Power PC) ci pe o platforma de PC (i386).  Un astfel de soft este Dynamips, care ruleaza IOS-ul pe un PC sub forma unui daemon (serviciu), accesibil prin telnet pe un port pe localhost. Pentru a crea o retea de astfel de routere avem nevoie de un al doilea program care sa le lege. Aici intervine Dynagen. Acesta controleaza instante de dynamips in functie de setarile fisierului .net unde se mentioneaza routerele si felul in care sunt conectate (prin interfete Ethernet/ Seriale, switch virtual sau nor de Frame Relay).

Dar interfata dynagen este foarte user unfriendly (command line care mai ales in Windows e..well..Windows). Aici intervine GNS3. Este o interfata grafica care ruleaza deasupra lui dynagen si dynamips si este la fel de usor de folosit ca Packet Tracer. Puteti downloada installerul de Windows complet cu toate pachetele necesare (inclusiv dynamips si WinPCAP- pachetul ce captureaza pachetele pe pe interfete) de aici.

Dupa instalare, la prima rulare a GNS3 trebuie specificata calea catre executabilul dynamips (ar trebui sa fie detectat automat) si, mai important, calea catre un IOS. Atentie! Dynamips este doar emulatorul, programul de baza PESTE care ar rula un IOS. Asta inseamna ca de sistemul de operare al routerului trebuie sa faceti rost voi (Cisco IOS este un sistem de operare proprietar si closed-source… trebuie sa aveti drep de folosire al lui). IOS-ul vine sub forma unui fisier .bin, cu o dimensiunea de 10-50MB in functie de capabilitatile versiunii respective. Trebuie sa asociati modele de routere din GNS3 cu anumite sisteme de operare.

Designul unei topologii este foarte usor. All drag’n'drop. Adaugati echipamente din meniul din stanga si le conectati cu cablurile respective.

(Don’t mind the quality of the images…all done in MSPaint )

Pasul urmator este sa porniti routerele…

Dupa pornire, puteti sa accesati routerele prin Telnel. Din acelasi meniu ca si Start aveti Console. Rezultatul:

Si asta ar fi GNS3 in 10 minute. Recunosc ca sistemul nu e chiar usor pentru un incepator, dar de multe ori merita.

Pros and Cons: Proul este ca e un emulator si nu un simulator, deci permite cea mai realistica simulare a unui router. Cons-urile sunt mai multe: in primul rand mananca o cantitate imensa de resurse (RAM si CPU). In al doilea rand, trebuie sa procurati IOS-ul (ceea ce nu e usor). Si de simulat, nu putem emula decat routere si PIX-uri (cu ceva munca am inteles ca se poate emula si un Switch Layer3).

Am zis ca o introducere in acest sistem este necesara deoarece as dori sa revin cu alte exemple de lucruri ce pot fi facute cu aceste tooluri.

Sw1# configure terminal
Sw1(config)# interface range f0/10 – 13
Sw1(config-if-range)#channel-group 5 mode on

Va va aparea mesajul
%LINEPROTO-5-UPDOWN: Line protocol on Interface Port-channel 5, changed state to up
Aceasta este interfata logica creata, pe care vom faca de acum incolo configurarile ca pe un port normal. Numarul interfetei Port-channel este numarul grupului. Facem acelasi lucru pe switch-ul celalalt. Acolo putem folosi de exemplui channel-group 6, numarul avand doar semnificatie locala.
Pentru a configura EtherChannel-ul ca trunk, intram pe interfata logica.

Sw1(config)# interface Port-channel 5
Sw1(config-if)#switchport mode trunk

Trebuie sa asociem porturile pentru hosturi cu vlanurile respective (cu comenzile switchport mode access respectiv switchport access vlan vlanx pe interfete f0/1 si f0/2). Tip: Pentru ca stim ca pe respetivele porturi avem conectate doar hosturi, putem sa le setam cu PortFast pentru a dezactiva STP-ul pe el (spanning-tree portfast pe interfata).
Hadeti acum sa exploram beneficiile de a avea un MLS. Daca aveam switchuri normale, pentru routarea inter-vlan avem nevoie de un router si o topoligie router-on-a-stick (unde aveam un router, conectat la un switch printr-un trunk si cu ajutorul subinterfeteleor bagam routerul in toate VLANurile si stia el sa se ocupe de routare). Un MLS poate poate face routare inter-vlan prin doua moduri: prin routed ports sau prin SVI-uri. Vom discuta doar despre SVI (Switch Virtual Interface). Ele sunt niste interfete virtuale carora le putem asocia o adresa IP si un VLAN. Sunt asemnatoare cu interfetele de management de pe switch-urile layer 2 dar ca nu sunt limitate la una per switch, ci exista una per VLAN. Switchul multilayer va stii sa routeze intre VLANurile care au create pe switch un SVI. SVI-urie vor fi default gateway-urile pentru hosturi. Un SVI se creaza astfel:

Sw1(config)# interface Vlan10

Sw1(config-if)#ip address 10.0.0.1 255.255.255.0

Sw1(config-if)#no shutdown

Trebuie sa setam cate un SVI pentru fiecare VLAN (si vom face asta pe un singur switch deoarece doar pe unul trebuie sa facem routarea). Pentru ca rotuarea sa functioneze trebuie activata (daca nu este deja)

Sw1(config)# ip routing

Si pentru a arata cat de destept este un MLS, mai activam un serviciu gasit pe un router: DHCP. Facem doua pool-uri pentru cele doua VLAN-uri (la fel, vom folosi un singur un singur switch ca server).

Sw1(config)# ip dhcp pool vlan_pool_10

Sw1(dhcp-config)# network 10.0.0.0 255.255.255.0

Sw1(dhcp-config)# default-router 10.0.0.1

Si iata o topologie facuta doar cu Switch-uri Multilayer.

Puteti gasi fisierul Packet Tracer aici.

Sper ca a fost informativ.

Ce este si de ce am avea nevoie de un certificat digital? Este o modalitate de a atesta autenticitatea unei informatii digitale (care poate fi un email, un site, un cod al unui software). Un client – Alice – care primeste o informatie vrea sa fie sigur ca ce a primit vine de cine trebuie -Bob – si ca nu e un material modificat de o a treia persoana neautorizata – Trudy. Daca cei doi (Alice si Bob) nu se pot intelege singuri, pot apela la o a treia entitate, un CA (Certificate Authority), o autoritate in care amandoi au incredere si care poate confirma sau infirma autenticitatea mesajului. Asta era teoria pe care o stiam, dar in practica nu stiam de vreun CA (poate doar de VeriSign pentru ca le vazusem logoul lor cand faceam plati online).

Totul a inceput atunci cand am aflat de la cineva de un Thawte Web of Trust Sign-in Event desfasurat in Bucuresti. Thawte este un CA. Web of Trust este un sistem prin care, pentru a primi un certificat, trebuie sa ai niste puncte pe care le acumulezi de la Notari Thawte. Pentru a primi respectivele puncte, o persoana trebuie sa se intalneasca fata in fata cu notarul Thawte, sa prezinte un formular, o copie dupa actul de identitate si actul de identitate in sine (tot procesul este unul oficial si orice actiune intra sub incidenta legii). Thawte pune la dispozitie gratuit certificate de email (celelalte servicii sunt contra cost). Asta inseamna ca poti semna digital orice email pe care il trimiti. Daca cineva acumuleaza 50 de puncte, ii se poate elibera un certificat digital pentru email. Daca acumuleaza 100 de puncte poate deveni el insusi un Notar. In urma evenimentului mentionat, am reusit sa acumulez mai mult de 100 de puncte si am devenit oficial Notar Thawte ( It was a very happy and geekish moment ) a…si am primit si o minge . Pe langa asta, mi-am eliberat un certificat pentru emailul meu si orice email important pe care il trimit pe pe adresa mea personala, il semnez cu acest certificat.

Dar Thawte pune la dispozitie gratuit doar serviciul de email certificate (ca un adevarat student, caut doar serviciile free ). Din acelasi anturaj am aflat de un alt CA: CAcert. Ei pun la dispozitie si alte certificate (exemplu SSL) totul gratuit. Daca e gratuit, este facut de o comunitate de oameni pasionati (my kind of guys ).  Din pacate asta face acest CA mai putin credibil decat Thawte spre exemplu. Dar oricum, ofera niste servicii dragute. Au un sistem Web of Trust asemanator, doar ca in loc de termenul de “Notary” avem “Assurer“. La fel, o persoana trebuie sa stranga puncte pentru a primi un certificat si eventual pentru a deveni Assurer (notar). Lucrul interesant pe care l-am aflat e ca daca esti Notar Thawte si dovedesti acest lucru primiesti automat 150 puncte.  La 100 de puncte poti deveni Assurer. Zic ‘poti’ deoarece spre deosebire de Thawte mai trebuie sa dai si un test. Dar conluzia este ca folosind acest sistem, incepand de azi sunt si CAcert Assurer (double happy geek ).

Recunosc ca inca nu stiu destul despre aceste sisteme si nu sunt paranoic despre securitate. Dar sunt mai constient de importanta securitatii decat majoritatea. Si desi uneori imi scapa din vedere unele riscuri (mici de obicei) incerc sa fac orice intr-un mod securizat.

Daca sunteti interesati in a obtine un certificat si aveti nevoie de puncte, puteti sa ma contactati si va voi ajuta cu cea mai mare placere .

L.E.: Am primit intre timp si diploma de la CAcert . Diploma care, bineinteles este… semnata digital .

In primul rand, nu constientizasem amploarea. A fost un curs international. Au fost prezenti oameni din toata Europa (eu eram, cel putin in prima zi, singurul roman ).  Sa nu mai vorbesc ca participantii respectivi lucrau de multi ani in domeniu (eram si cel mai tanar participant ). Acest lucru mi-a prins bine in mod special deoarece am avut ocazia in timpul mesei sa vad cum arata in realitate domeniul de Voice over IP. Mi s-au confirmat niste lucruri de care mai auzisem, gen ca SIP este principalul protocol folosit in lume si ca providerii de VoIP sunt mai mult companii noi si mici care au o mare competitie din partea companiilor cu experienta de teleconunicatii (exemplu BT – British Telecom in Marea Britanie). Am aflat si cam ce inseamna sa fii un admin… citez “a little tech support, configurations and lots of custom made scripts” (i found that funny ).  De asemenea mi-a placut sa vorbesc mai personal cu oamenii (exemplu era un tip din Munchen caruia ii placeau plimbarile, care a fost impresionat de Parcul Cismigiu si caruia i-am recomandat sa mearga prin Herastrau ).

Revenind la cursul propriu-zis, a fost tinut de catre Bogdan Iancu (co-fondator openSER) si Anca Vamanu. Ni s-a prezentat cum este structurat softul. Partea de Core si partea de Module. Am aflat ca partea de Core este format din divese layere (cum ar fi partea de transport- TCP/UDP/RTP stuff, parserul SIP, fisierul de configuare si sub acestea un layer cu mai multe bucati, fiecare cu o functie specifica – exemplu: managerul de memorie, database API, timer, etc). Acest Core controleaza celelalte Module. Am aflat cum sunt sunt structurate procesele openSER, ce rol au si cum sunt pornite (openSER se bazeaza pe mai multe procese si, desi tot a zis de ce s-a ales aceasta metoda, tot ma gandeam ca ar fi mai eficient sa fie pe threaduri din atatea motive incat nu le pot lista…anyway…). Dupa aceasta prezentare a urmat o prezentare a codului unui modul, care mi s-a parut incredibil de incurcat.

Overall a fost o experienta interesanta, desi nu prea m-am potrivit acolo deoarece aparent nu aveam destule cunostinte de programare (era advanced programming course si semana mai mult cu kernel programming).

Ultimele zile au fost pline de VoIP (a se vedea ultimele posturi:P ).  Incerc sa trec la altceva (cum ar fi WordPress coding ca sa tweak this site   ).

Voi incerca sa fac un scurt tutorial despre openSER.

Ce este openSER? Evoluat din SER (SIP Express Rotuer), openSER ste un server SIP (Session Initiation Protocol) open-source. Daca nu stiti despre SIP (protocolul de semnalizare), inseamna ca ar mai trebui sa invatati cate ceva despre VoIP inainte de a citi acest tutorial.

Echipamente:

Vom face totul software. Intregul sistem va fi rulat pe o singura masina fizica, serverul fiind intr-o masina virtuala in VMWare Player. Masina gazda este un Windows Vista iar cea virtuala un GNU/Linux Debian 4.0r4. Cele doua sisteme sunt conectate printr-o retea virtuala 192.168.75.0/24.

Instalare openSER

Toata instalarea se va face cu drepturi de root!

Vom folosi Aptitude din Debian pentru instalare. Pentru aceasta, trebuie sa avem in lista de repositories un server unde sa se afle pachetele openSER (ex. http://ftp.de.debian.org/debian/ ). Adaugati in /etc/apt/sources.list linia “deb http://ftp.de.debian.org/debian sid main”.

Mai scurt, puteti folosi   # echo “deb http://ftp.de.debian.org/debian sid main” >>/etc/apt/sources.list

Dupa adaugarea repo-ului, trebuie updatata baza de date # apt-get update

Putem vizualiza pachetele openSER disponibile cu comanda # apt-cache search openser

Vom instala pachetul ‘openser’ # apt-get install openser

Asteptati instalarea. Veti primi un mesaj ca inainte de a porni seviciul, trebuie editat /etc/default/openser . In acest fisier, modificati linia “RUN_OPENSER = no ” in “RUN_OPENSER = yes“.

Serviciul este pornit din init.d #/etc/init.d/openser start

Va aparea un mesaj cu deschiderea serviciului pe portul 5060 TCP si UDP pe interfetele active. Puteti verifica acest lucru prin #netstart -ntl pt TCP (respectiv -nul pt UDP).

Instalare Clienti

Ca si client SIP de Windows vom folosi X-Lite (versiunea free). Get it here.

Pentru a adauga un cont SIP, dati click dreapta pe ecran si pe SIP Account Settings.  ATENTIE! In acest moment, la serverul SIP se poate loga oricine si cu orice user!!! Completam campul User Name cu un user (poate fi un numar. De obicei se creaza un Alias la nivel de server intre user(e) si numar(numere) de telefon ). Domeniul este serverul SIP. In cazul nostru este adresa IP a serverului Linux.

Pe masina de Linux vom instala o a doua aplicatie: KPhone. Pentru a instala programul, folositi # apt-get install kphone . Desi nu arata la fel de bine ca Xlite, it does the job. Adaugam si aici un cont.

Si in final testam tot sistemul.

What do you know…it works

Deci, daca nu va place voice chat-ul de la Skype, Yahoo Messenger sau GTalk, acum puteti sa va faceti propria retea VoIP. Voi reveni pe viitor cu o configurare de baza de date mySQL pentru useri ce se pot loga pe baza de parola.

De mentionat ca eu am folosit versiunea 1.3 al openSER, dar la momentul scrierii acestui articol se scosese deja versiunea 1.4, dar pe care nu am apucat sa o testez. In other news, openSER si-a schimbat, odata cu versiunea si numele. Se numeste acum openSIPS (e atat de nou incat o cautare pe Google la ‘opensips’ returneaza “Did you mean ‘opensims’ ” ).  Si bonus news: openSIPS a facut un parteneriat cu Yate (Yet Another Telephony Engine) probabil pt a face o concurenta mai buna cu Asterisk.

Sper ca a fost informativ.

Impreuna cu un coleg-instructor din Academie am mers ‘in delegatie’ la Galaciuc, unde am avut de facut doua lucruri: 1) O prezentare in fata elevilor despre Packet Tracer (si despre basic networking) 2) Un concurs de Packet Tracer ( l-am numit Cisco Packet Tracer Challenge ) a doua zi. Am fost foarte placut surprinsi de interesul ‘copiilor’ in Packet Tracer si bucurosi ca s-au descurcat foarte bine la concurs (desi aveau exprienta de cateva ore cu produsul).

Pe langa aceste doua event-uri, a mai avut loc si o prezentare a Managerului Regional Cisco NetAcad, domnul Nicolai Sandu si cel mai interesant mi s-a parut teleconferinta organizata de dl Nicolai cu Ciprian ‘Cip’ Popoviciu de la Cisco, din America, care ne-a povestit despre expeditia sa pe Everest (powered by Cisco ). Bineinteles toata teleconferinta a fost facuta cu tehnologie Cisco .  De asemenea a mai fost un concurs de cablare organizat de domnul Daniel Popa de la Academia Cisco din Orastie.

Am fost onorati ca am primit atata atentie din partea participantilor si mandrii ca eram ‘tipii de la Cisco’ (dupa cum ni s-a mai zis ). Pacat ca nu am putut participa si la alte evenimente pentru ca a trebuit sa plecam repede deoarece seara aveam sedinta instructorilor in Academie (sunt mandru de masinuta mea care nu prea a vazut viteze sub 130 tot drumul).

(am asteptat sa apara pozele inainte de a posta)

(have a new Cisco T-Shirt btw )

Nelegat de eveniment, s-a scos Packet Tracer 5. A fost scos cu cateva zile inainte sa plecam la Galaciuc, deci nu am putut sa prezentam pe el… am facut prezentarea pe 4.11.

Packet Tracer este un simulator de network disponibil studentilor din Academia Cisco. Il recomand cu cea mai mare placere. Mi-a fost foarte util atunci cand faceam cursurile de CCNA (atunci fiind la versiunea 3.0-3.1). Versiunea 4.0 a adus imbunatatiri substantiale si 4.1 si 4.11 au fost updateuri bune. Packet Tracer 5.0 nu m-a impresionat in mod special. A adaugat un switch multilayer dar nu cu multe optiuni de configurare (pacat ca nu l-au scos inainte sa fac BCMSN-ul). Macar am reusit sa fac un EtherChannel in PT. A fost adaugata optiunea de multiarea OSPF si facitilati pt IPv6 (desi eu nu am reusit sa configurez nimic cu IPv6). O chestie interesanta pare a fi “Multiuser Connection” care permite conectarea mai multor instante de PT (chiar de pe masini diferite). Desi nu am explorat optiunea, pare foarte promitatoare.

Anyway,  pentru cei ce vor o mica introducere in acest domeniu, m-am gandit sa public pe site un mic document pe care l-am scris pentru Sesiunea de comunicari stiintifice de anul acesta (documentul este in engleza).

As dori sa revin in curand cu niste HOWTO-uri pe acesta tema.

Si daca tot am deschis un post, as vrea sa va ofer un link la un site interesant de care am aflat recent.  Scribd este un site util pentru publicarea online a documentelor pe care vreti sa le share-uti cu lumea. E un fel e Youtube pentru documente.