Switching-ul poate fi destul de ciudat nu din cauza protocoalelor și tehnologiilor folosite pe echipamente ci, de multe ori, din cauza diferențelor de comportare între diverse modele de switch-uri sau între versiuni de IOS.
În cazul DTP, Dynamic Trunking Protocol, care ajută la negocierea legăturilor de trunk, este diferență la setarea default pe anumite modele. Un port poate fi fie în ‘auto’, fie în ‘desirable’, fie în ‘non-negociate’. Schema este următoarea (setare capăt #1 – stare capăt#2 => rezultat):
- auto – auto => access
- auto – desirable => trunk
- desirable-desirable => trunk
- auto – trunk => trunk
- auto – access => access
- desirable – trunk => trunk
- desirable – access => access
Scopul este ca atunci când scoatem două switch-uri din cutie, să știm ce legătură avem când introducem cablul în porturi. Problema este la setarea default a porturilor. De exemplu, pe 2950 (switch Layer2) și pe 3550 (switch Layer3), setarea implicită este ‘desirable‘. Prin urmare, pe două swich-uri de acest model proaspăt pornite, se va negocia un trunk. Pe alte modele, de exemplu 2960 (L2) și 3560 (L3) setarea este ‘auto‘, deci se va negocia un link de tip access (implicit în VLAN 1). Mergând pe aceeași idee, trebuie avut grijă că dacă avem în rețea switch-uri de modele diferite în rețea, s-ar putea să ne trezim cu rezultate neașteptate (un 2950 cu setări default + un 2960 cu setări default, va negocia un trunk).
Aceste observații nu sunt prea clar specificate pe site-ul Cisco, în curriculumul pentru CCNA3 sau BCMSN sau în Certification Study guide, și la un examen de certificare, sau în viața reală, s-ar putea să aveți probleme neașteptate.


Comentarii Recente