Blug*OS*Con [2] este destinată celor ce folosesc Linux și doresc să afle mai multe despre tehnologiile bazate pe Linux.

Conferința va avea loc în Rectoratul Universității Politehnice București, în sala AN010, pe data de 12 Decembrie 2009. Pentru programul complet, vizitați site-ul oficial.

[1] http://blug.ro/

[2] http://blugoscon.blug.ro/

Am mai căutat puțin și am găsit și o listă [3] de LUG-uri și Comunități Open Source din România (ROSEdu is one of them ).

În alte știri, azi s-a sărbătorit Ziua Programatorului [4]. Ziua a fost declarată oficial sărbătoare în Rusia [5].

[1] http://blug.ro

[2] irc://irc.freenode.net/#blug.ro

[3] http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Comunit%C4%83%C5%A3i_Linux_din_Rom%C3%A2nia

[4] http://www.programmerday.info/

[5] https://news.slashdot.org/story/09/09/12/1548245/Russias-New-Official-Holiday-mdash-Program

Link of the day: True X-Mouse Gizmo [1]. Nu este un program foarte complex dar adaugă Windows-ului facitilatea dorită. Problema este că în Linux, clipdoard-ul pentru ctrl-c/ctrl-v este separat de cel de select/click-m, pe când acest program face copierea în acelaşi clipboard.

[1] http://fy.chalmers.se/~appro/nt/TXMouse/

În cazul în aţi urmat tactica de migrare  în mai mulţi paşi (see [1]) trecerea ar putea fi mai uşoră. Două lucuri de care sunt destul de ataşat sunt datele personale din browser şi cele din instant messenger. Bookmark-urile, istoria de navigare în cazul Firefox sunt stocate pe Windows în directorul $SYSTEM\Documents and Settings\$USER\Application Data\Mozilla în cazul XP sau $SYSTEM\Users\$USER\Application Data\Mozilla în cazul Vista. Echivalentul în Linux a acesui director este ~/.mozilla (este un director ascuns din directorul home al utilizatorului). Copierea conţinutului directorului din Windows în cel de Linux va duce o restaurere completă a setărilor Firefox (înclude parole salvate,  certificate digitale şi orice pluginuri instalate). Pentru foarte mulţi oameni este cel mai important clientul de email. În cazul Thunderbird migrarea se face la fel de uşor directorul fiind .mozilla-thunderbird, aflat în aceleaşi locaţii ca şi Firefox. Al doilea lucru pe care am ţinut să îl migrez a fost clientul de messenger, Pidgin. Toată arhiva şi setările se află în directorul .purple din Application Data pe Windows. În Windows faptul că directorul are un punct în faţă nu are nici o relevanţă, dar dacă este copiat în directorul home în Linux, el va fi ascuns şi va fi locul de unde vor fi luate setările Pidgin-ului.  Software-ul proprietar (Internet Explorer, Outlook Express, Yahoo Messenger) este foarte greu migrabil… analizaţi bine ce programe foloşiţi şi cât de importante vă sunt înainte de a face pasul spre un alt sistem de operare.

Dar rămân celelalte date, cele mai vizibile, cum sunt documentele personale. De când Microsoft a introdus NTFS ca sistem de fişiere pentru sistemele sale de operare, Linux-ul a avut problemle destul de mari cu accesarea partiţiilor de Windows. Faptul că NTFS este proprietar, un driver pentru el a fost foarte greu de codat. Mulţi ani NTFS pe Linux a fost foarte periculos (ducând până la pierderi de date). Dar acum, din fericire, s-a scos pe piaţa ntfs-3g [2] ce oferă o interactiune stabilă cu partiţiile Windows. După instalarea driverului (‘apt-get install ntfs-3g’ pe Debian based distributions) şi mount-area partiţiilor puteţi accesa datele.

Recomandat este ca partiţiile să fie mapate în sistemul de fişiere folosind fişierul /etc/fstab pentru a fi automat configurare la pornire. De asemenea trebuiesc setate drepturi potrivite (implicit doar root va avea drept de citire/scriere). Iată un exemplu de intrare în fstab în care utilizatorul normal ce foloseşte sistemul are drepturi depline

/dev/sdb1       /mnt/win         ntfs-3g    defaults,user,uid=alexj,gid=alexj,umask=007 0 0

[1] http://alexj.info/?p=621

[2] http://www.ntfs-3g.org/

Spre deosebire de certifcările de la companii cum sunt Cisco, Microsoft, Sun sau Oracle ce oferă certifcări pentru produsele lor, cele legate de Linux nu pot fi sub tulela unei singure companii sau organizaţii deoarece Linux-ul în sine nu este controlat de o singură entitate.

Unele din cele mai căutate certificări de Linux sunt cele de la Linux Professional Institute (LPI) [4]. LPI este o organizaţie non profit care are un singur scop: de a certifica profesionişti în administrarea Linux, îndependent de o anumită distribuţie.

LPI oferă certificările LPIC (LPI Certifications) ce sunt structurate pe 3 niveluri: LPIC-1 (Junior Level) LPIC-2 (Advanced Level) şi LPIC-3 (Senior Level). LPI nu oferă direct training printr-un curriculum propriu, dar oferă o structură de curs, nişte obiective pentru fiecare certificare şi se bazează pe parteneri de training ce oferă materiate pentru pregătire.  Academia Cisco UPB (ccna.ro [5]) oferă un curs de pregătire, unic între Academiile Cisco, pentru LPIC-1 [6]. Cursul se bazează pe nişte cunoştine de la cursul de USO de la secţia de Calculatoare sau pe cele din cursul de Introducere în Linux [7] disponibil tot la Academia Cisco UPB.

O altă certificare foarte cunoscută este Linux+ de la CompTIA [8]. CompTIA este o firmă ce se specializează pe certificări IT în general, nu doar pe Linux. Sper deosebire de LPI nu oferă un pachet complet pe mai multe niveluri ci o singură certificare ce necesită un singur examen. La fel, CompTIA nu oferă cursuri directe.

Mergând spre certificările bazate pe o anumită distribuţie, le avem pe cele de la Red Hat [9], una din marile companii bazate pe Linux. Cea mai cunoscută este RHCE (Red Hat Certified Engineer). Pe lânga RHCE mai sunt RHCT (Red Hat Certified Technician), RHCDS/RHCSS, (Red Hat Certified Datacenter/Security Specialist) şi RHCA (Red Hat Certified Architect).

Novel oferă, de asemenea o serie de certificări [10] pentru produsele lor, printre care şi Novell Certified Linux Administrator.

[1] http://alexj.info/?p=376

[2] http://alexj.info/?p=405

[3] http://alexj.info/?p=434

[4] http://lpi.org/

[5] http://ccna.ro

[6] http://ccna.ro/lpic

[7] http://ccna.ro/linux

[8] http://comptia.org

[9] http://www.redhat.com/certification/

[10] http://www.novell.com/training/certinfo/

Academia Cisco (ccna.ro) [1] începe clase noi de CCNA şi CCNP, destinate celor interesaţi într-o carieră de networking. Interviurile pentru clasele de CCNA1 au loc pe 4 martie. [2]

Tot ccna.ro oferă două cursuri noi de Linux. Primul este un curs de LPIC-1 [3] (Linux Professional Institute Certification level 1) mapat în jurul certificării de la LPI.  Este un curs de administrare Linux și  este destinat celor ce doresc să își dea certificarea LPIC-1 și au o bază în folosirea sistemului Linux. Cursul poate fi o continuare pentru studenții de la Calculatoare (anii I și II) a cursului de Utilizarea Sistemelor de Operare din cadrul facultații. Inteviul pentru LPI va avea loc pe 11 martie. [2]

Al doilea curs este unul de Introducere în Linux [4] ce dorește a lua de la zero studenții dornici să învețe Linux.  Este un puncte de pornire pentru cei ce plănuiesc a da o certificare Linux (acet curs poate fi completat următorul semestru de cel de LPIC). Cursul este targetat studenților ce nu au avut în facultate un curs de Linux (cum sunt cei de la Automatică, Electronică sau FILS).  Interviurile pentru clasa de Introducere în Linux au loc pe 18 martie. [2]

ROSEdu oferă un Curs de Dezvoltare Liberă [5] despre care am mai vorbit [6].

Tot semestul acesta se desfășoară partea a doua a Laboratorului de Electronică Aplicată [7] [8].

Pentru cei interesați de tehnologii Microsoft, noua Academie Microsoft [9] oferă cursuri de Visual Studio 2008, SQL Server 2008 și Windows Server 2008. Interviurile au loc pe 12* martie.

[1] http://ccna.ro

[2] http://ccna.ro/sumar/stiri

[3] http://ccna.ro/lpic

[4] http://ccna.ro/linux

[5] http://cdl.rosedu.org/

[6] http://alexj.info/?p=667

[7] http://eap.cs.pub.ro/

[8] http://alexj.info/?p=494

[9] http://itacad.ro/

Strategia de migrare de la Windows la Linux în cazul sistemelor desktop (pentru home users) pe care am adoptat-o a fost una pe etape, pe o durată mai mare de timp. Primul pas a fost să încep să folosesc software crossplatform, adica programe ce se folosesc și pe Windows și pe Linux. Ideea este că dacă ești obișnuit cu programele ce rulează peste sistemul de operare, contează mai puțin (la prima vedere) ce este în spatele lor. Astfel, o migrare la alt sistem de operare este mai transparentă utilizatorului.

Cel mai folosit program este Mozilla Firefox [1]. Browserul ce este mult superior la Microsoft Internet Explorer și este destul de popular și în lumea Linux și Windows. Opera [2] este alt browser ce are versiuni pentru diverse sisteme de operare.

Pentru cei ce au nevoie de un client de e-mail, alternativa la Microsoft Outlook este Mozilla Thunderbird [3].

Unul din programe a fost Pidgin [4] [5], un client de instant messenging ce înlocuia Yahoo Messenger și, eventual, Google Talk. Acest client s-a dovedit de a avea mai multe feature-uri decât clientul normal de la Yahoo, deși interfața era ceva mai primitivă.

Alt software destul de important a fost Open Office [6] ce vine să înlocuiască suita Microsoft Office. Deși poate de multe ori poate fi mai greu de folosit decât MS Office, oferă aceleași facilități ca acesta, într-un pachet mult mai mic și, bineînțeles, gratuit.

Pentru cei ce programează în Java sau C/C++, Eclipse [7] este IDE foarte folosit pe Windows.

Exemplele pot continua (Amarok [8] în loc de Winamp, XChat în [9] loc de mIRC). KDE a scos un pachet [10] (beta încă) ce oferă multe programe regăsite  pe Linux acum și pe Windows.

[1] http://www.mozilla-europe.org/ro/firefox/

[2] http://www.opera.com/

[3] http://www.mozilla.com/ro/thunderbird/

[4] http://alexj.info/?p=385

[5] http://pidgin.im/

[6] http://www.openoffice.org/

[7] http://www.eclipse.org/

[8] http://amarok.kde.org/

[9] http://www.xchat.org/

[10] http://windows.kde.org

Debian este o distribuție foarte populară, mai ales în lumea serverelor. Multe alte distribuții cunoscute se bazează pe el (Ubuntu, Knoppix, DSL) și este de mulți considerata ca a fi adevăratul sistem de operare GNU/Linux.

Happy downloading! [3]

Later edit:

alexj@thor:~$ cat /etc/debian_version
5.0

Instalarea a mers fără nici o problemă. La fel și instalarea programelor pe care le folosesc de obicei, precum și migrarea datelor personale de pe vechiul sistem (lenny beta).

Recomand Debian față de Ubuntu pentru că mi se pare mult mai ușor de folosit (este mult mai flexibil) și nu are la fel de multe probleme ca Ubuntu (apreciez faptul că aceată versiune a stat 22 de luni în dezvoltare înainte de a fi scoasă, spre deosebire de Ubuntu care este scos la un interval fix indiferent de câte bug-uri are).

[1] http://debian.org

[2] http://debian.org/News/2009/20090214

[3] http://debian.org/CD/http-ftp/#stable

Pornim de la o maşină VMware (în cazut unei instalări reale, în locul mașinii VMware am avea o stație fizică) în care avem instalat un Debian Lenny (basic install). Acesta va fi serverul OpenVZ cu numele de hostname Cronus. Instalăm pe el un server OpenSSH pentru a uşura controlul maşinii. Măsina este conectată la maşina fizică prin interfaţa eth0, care este şi conexiunea la Internet (prin NAT). Paşii de instalare OpenVZ ar fi:

Adăugare Repository

cronus:~# echo  “deb http://download.openvz.org/debian-systs etch openvz” >> /etc/apt/sources.list

cronus:~# wget -q http://download.openvz.org/debian-systs/dso_archiv_signing_key.asc -O- | apt-key add – && apt-get update

Instalat Kernel (varianta pentru mai puţin de 4GB de RAM)

cronus:~# apt-get install fzakernel-2.6.18-686

cronus:~# vim /boot/grub/menu.lst   [kernelul fza trebuie pus ca default]

cronus:~# reboot

Instalare utilitare de control şi template-ul de container Debian

cronus:~# apt-get install vzctl vzquota
cronus:~# apt-get install linux-image-openvz-686
cronus:~# apt-get install vzctl-ostmpl-debian-5.0-i386-minimal

Creere containere (3 maşini)
cronus:~# vzctl create 10 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal
cronus:~# vzctl create 20 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal
cronus:~# vzctl create 30 --ostemplate debian-5.0-i386-minimal

Pornire maşini
cronus:~# vzctl start 10
cronus:~# vzctl start 20
cronus:~# vzctl start 30

Setare hostname-uri
cronus:~# vzctl enter 10
root@localhost:/# echo "zeus">/etc/hostname
root@localhost:/# exit
cronus:~# vzctl enter 20
root@localhost:/# echo "poseidon">/etc/hostname
root@localhost:/# exit
cronus:~# vzctl enter 30
root@localhost:/# echo "hades">/etc/hostname
root@localhost:/# exit

Un restart la maşini (pentru hostname)
cronus:~# vzctl restart 10
cronus:~# vzctl restart 20
cronus:~# vzctl restart 30

Testare (comandă la distanţă)
cronus:~# uname -a
Linux cronus 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 10 uname -a
Linux zeus 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 20 uname -a
Linux poseidon 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux
cronus:~# vzctl exec 30 uname -a
Linux hades 2.6.18-14-fza-686 #1 SMP Thu Jan 1 16:03:36 UTC 2009 i686 GNU/Linux

Tips & triks: Alias la comenzi
cronus:~# echo "alias zeus='vzctl enter 10'">>~/.bashrc
cronus:~# echo "alias poseidon='vzctl enter 20'">>~/.bashrc
cronus:~# echo "alias hades='vzctl enter 30'">>~/.bashrc
cronus:~# source ~/.bashrc
Rezultat:
cronus:~# zeus
entered into CT 10
root@zeus:/#

Paginile de documentaţie folosite au fost [2] şi [3].

[1] http://alexj.info/?p=464

[2] http://wiki.openvz.org/Installation_on_Debian

[3] http://wiki.openvz.org/Basic_operations_in_OpenVZ_environment

Corectările sunt binevenite.

Istoria Open Software

(Document scris în Open Office Writer, evident )

Pentru cel ce folosesc Windows, soluţia la problema diacriticelor este instalarea tastaturii în Română pe lângă cea în engleză şi schimbarea cu o combinaţie de taste (gen Left-Ctrl+ LeftShift) între cele doua. Soluţia a doua, mult mai simplă, am descoperit-o pe site-ul diacritice.ro [2]. Site-ul pune la dispoziţie un mic progrămel [3] care oferă Windows-ului un nou tip de mapare pe tastatură ce este o combinaţie între cea US şi cea RO. Mai exact, maparea US rămâne standard, iar peste ea se mai adaugă diacriticele ăîşţ  prin folosirea tastei Alt (din dreapta) împreună cu tastele a i s t. Majusculele se obţin prin folosirea tastelor Alt şi Shift. Astfel, cei obişnuiţi cu tastatura US nu vor fi afectaţi, iar cei ce doresc să scrie cu diacritice nu mai sunt nevoiţi să schimbe maparea. Faptul că se foloseste doar tasta Alt din drepta nu opreşte folosirea combinaţiilor Alt (stânga)  cu alte taste pentru alte programe.

Combinaţiile de taste sunt:

• R-Alt (Alt dreapta se foloseşte pentru toate combinaţiile) + a = ă
• R-Alt + q = â
• R-Alt + i = î
• R-Alt + s = ş
• R-Alt + t = ţ
• R-Alt + e = €
• R-Alt + p = §
• R-Alt + c = ©
• R-Alt + [ = „ (gilimele jos)
• R-Alt + ] = ” (gilimele sus, diferite de ” )
• R-Alt + , = «
• R-Alt + > = »
• R-Alt + Shift ( ori stânga ori dreapta) + a = Ă
• R-Alt + Shift + q / i / s / t = Â / Î / Ş / Ţ

De menţionat că în Linux, acestă mapare vine implicită.

[1] http://alexj.info?p=413

[2] http://diacritice.ro

[3] http://www.diacritice.ro/system/files/rops.exe

Later edit:

Mă alătur unei campanii pentru promovarea scrisului corect:

[4] http://vorbimromaneste.wordpress.com/2008/02/03/fratilor-nu-distrugeti-limba-romana/

Primul protocol la care ma gandesc cand vine vorba de subiectul acesta, este telnet, dar practic asaceva nu exista (poate doar pentru routere si switchuri Cisco neconfigurare cu securitate ). SSH-ul este probabil cel mai puternic si cel mai folosit. Secure Shell-ul este secure deoarece foloseste criptare prin RSA cu perechi de chei pentru a asigura o conexiune protejata. In situatia in care masina remote este un Linux box, mai mult ca sigur are instalat openSSH (trebuie doar pornit, sau permis din firewall). Cand vine vorba de Windows, nu prea am vazut servere SSH (dar asta nu inseamna ca nu exista). Daca masina locala este un Linux, partea client side e rezolvata… accesul remote se face folosind utiliatul ssh (sintaxa fiind ssh user@domain ). Daca suntem pe Windows (sau pe Linux dar vrem alt tool) avem Putty. M-am indragostit de el de cand l-am vazut dintr-un simplu motiv: era o aplicatie standalone de dimensiuni mici (deci de oriunde puteam sa il downloadez de pe net si sa il rulez fara install). 90% din ce fac eu remote, fac cu ajutorul lui Putty.

In cazul in care aveti nevoie de transfer de fisisre (upload mai exact) aveti basicly doua optiuni. Una este FTP-ul clasic. Eu de obicei folosesc drept client FireFTP care este un plugin pentru Firefox.  Dar de multe ori servicul de FTP nu este deschis pe server (sau nu exista acces la tot sistemul de fisiere). In acest caz eu obisnuiesc sa folosesc utilitarul din pachetul SSH scp (secure copy). Copiere Linux-Linux este usor deoarece comanda scp vine odata cu clientul de ssh (sintaxa este scp fisier_local user@server:/cale/catre/director pentru upload… pt download pur si simplu schimbati ordinea server-clinet… wildcard-urile sunt permise). Daca sunteti pe Windows, puteti folosi WinSCP, care la mine pe Windows se afla langa Putty . De mentioat ca viteza la scp e mult mai mica ca la FTP sau HTTP, dar eu zic ca e un sistem foarte bun de transfer.

Daca nu ne place command line-ul (I can’t imagine how can anyone not like CLI, but anyway…) avem optiunea de VNC, ceea ce ne-ar permite sa vedem exact ce este afisat pe monitorul masinii remote. VNC-ul il folosesc mai mult cand trebuie sa controlez o masina Windows. Ca server VNC pe Windows, prefer RealVNC versiunea free. E bine ca e free, dar nu ofera o securitate la fel de buna ca cea Pro (pe care o puteti incerca ca trial) si sincer am avut niste probleme de securitate (solutia a fost sa schimb porturile pe care asculta si/sau sa restrictionez accesul doar la anumite hosturi/retele). Un lucru pe care il ofera RealVNC si pe care multi nu o prea folosec este clientul VNC Java. Asta inseamna ca daca nu am un client pe calculator, il pot accesa de pe HTTP la adresa serverului VNC doar pe alt port. Ca si client putem folosi tot RealVNC (Client) sau, de multe ori prefer TightVNC (care are si optiunea de server) din acelasi motiv pe care folosesc Putty – pentru ca gasesc pe siteul lor o aplicatie mica standalone pe care doar o downloadez si rulez. De asemenea putem folosi VNC ca mijloc de prezentare in clase (cum facem noi la Academia Cisco) .

Asemanator cu VNC avem (dar doar pe Windows) Remote Desktop Connection. Nu prea il folosesc (dar uneori este mai eficient ca VNC, deoarece spre deosebire de acesta, care face screenshot-uri la desktop, Remote Desktop Connection se bazeaza pe actiunile capturate de catre sistemul de operare). Dar pentru ca e integrat in Windows, it has it’s drawbacks.

Trecand la mijloace mai avansate de administare, va prezint Webmin. Este un tool extrem de puternic, care m-a impresinat de cand l-am vazut. Functioneaza doar pe Linux (well..Unix clones). Se bazeaza pe o interfata Web (are un Apache in spate) accesibila prin orice browser. Ofera informatii despre sistem, si se pot face orice taskuri administrative (adaugat/sters user, listat/oprit procese, deschis servere, configurare firewall…ANYTHING). Si daca pachetul de baza nu face ce va trebuie, se pot adauga module care sa faca respectiva functie. It’s a great piece of sofware.

Motivul pentru care nu prea folosesc webmin este 1) pentru ca imi place command line-ul, ergo basic ssh, 2) Linux box-ul meu de acasa ruleaza SuSe. Si ce imi place mie la SuSe este YaST (yet another system tool). YaST este un fel de control panel, de unde se poate administra tot sistemul. Este accesibil din interfata grafica, DAR exista si o versiune de textmode. Acest lucru il face mai puternic, deoarece, odata ce am acces ssh la masina, pot accesa YaST-ul din command line si pot face tot ce as putea local. I love it.

Trecand de la PC-uri la alte echipamente, mai vreau vreau sa vorbesc despre accesul remote la routerele Cisco. Dupa cum orice CCNAist stie, routerele Cisco se pot accesa prin telnet sau, daca sunt configuare cum ar trebui, prin ssh. De obicei exista si optiunea de admintrare prin server HTTP.  Un tool mai avansat este SDM-ul. Unele routere au fisierele pentru SDM in memoria flash, permitand accesul doar printr-un browser (cu Java Runtime Enviroment). Daca nu, SDM-ul poate fi un soft local pe PC cu care se poate conecta la router.

Sunt multe tool-uri care ar face aceste lucruri…acestea sunt cateva folosite de mine si care poate va ajuta si pe voi.

Have fun

Primul, LPIC, este un curs ce pregateste studentii pentru obtinerea certificarii LPIC-1 de la LPI (Linux Professional Institute).  LPCI-1 se obtine prin trecerea a doua examene 101 si 102 si este primul nivel din structura de certificari oferite de LPI. Curiculumul pentru aceste examen cuprinde capitole gen comenzi si utilitare GNU/Linux, shell scripting, netwoking, securitate, taskuri administrative pe un sistem Linux. Certifcarile LPI sunt printre cele mai recunoscute din lume, alaturi de RHCE si Linux+.

Al doilea, CCDA (Cisco Certified Design Associate) este un curs oferit de Academie celor ce doresc sa isi dea examenul pentru certificarea CCDA care este prima certificare pe ramura de Design. Acesta ramura capata importanta din ce in ce mai mare, dovedita prin scoaterea recent a unei certificari de nivel CCIE de Design.

Interviurile pentru aceste cursuri se fac joi, 16 Octombrie. Detalii pe http://ccna.ro

Sambata, 11 Octombrie 2008 la ora 12:00 ROSEdu organizeaza al doilea Ubuntu Install Fest in Facultatea de Automatica si Calculatoare. Cine doreste sa isi instaleze Ubuntu (incluzand Kubuntu sau XUbuntu) pe calculatorul lor si au nevoie de putin ajutor este benevenit in EG106 (Laboratorul USO/IXIA Labs) unde va fi asteptat de o echipa pasionata de open software dornica sa va ajute.

Eu voi fi acolo ca membru in echipa de suport (si nu as vrea sa ma limitez doar la Ubuntu ).

Tot sambata SRAITS organizeaza un MovieNight la ora 19:00 in EC004. Pentru detalii, http://movie.sraits.ro

Bineinteles jocurile trebuiesc obtinute separat, dar am reusit sa fac rost de niste titluri destul de populare (gen Lemmings, Wolf3D, Prehistorik). De mentionat ca abandoneware-ul (cum mai sunt cunoscute softurile vechi) inca au nevoie de aceeasi licenta ca si cand ar fi noi.

Softul se instaleaza destul de usor (prin installer, surse sau package manager). Trebuie rulata consola de dosbox, apoi mountat un director (cel cu jocul) de pe sistemul de fisiere in structura de directoare emulata in dosbox. Aceasta se face pri comanda mount c: /home/cale/spre/director , unde C: este driveul emulat, iar /home/… este un director de pe sistemul de operare. Dupa ce dati mount puteti naviga prin C: cu comenzi normale de DOS.

M-a mirat foarte mult faptul ca inca mai stiam multe din secretele jocurilor (Prehistorik2, Wolf3D)

O chestie funny pe care am descoperit-o la Prehistorik2: la ecranul initial zice “Yeaa! My game is still working in 2008!! Programmed in 1992 on an .286 12MHz…enjoy oldies!!”. A fost gandit pentru viitor jocul The clasics never die

Enjoy!

Care este scenariul in cazul meu. Am un laptop HP care vine cu o configuratie destul de stricta a HDD-ului: am o partitie de backup unde este stocat kit-ul pentru sistemul de operare (Windows Vista custom made for HP) cu care a venit laptopul. Accesul la acea partitie se face printr-un bootloader special aflat by default in MBR. Deci eu nu ma pot atinge de MBR. Si stiu ca sunt mai multe tipuri de laptopuri care vin cu sisteme asemanatoare (cum sunt cele de la Dell care au un OS special pentru media). Solutia in acest caz este cea mai rar intalnita bootare de Linux: folosind NTLOADER (bootloaderul ce incarca kernelul de Windows).

Prima conditie pentru scenariu este fie instalat mai intai Linux si apoi Windows, fie (in cazul meu) mai intai Windows si apoi Linux DAR la instalarea Linux-ului sa NU se instaleze GRUB in MBR (GRUBul trebuie instalat pe primul sector al partitiei Linux… distribuitia ar trebui sa permita acest lucru ).

Pasul urmator este copierea primului sector de pe partitia de Linux (primii 512bytes) intr-un fisier binar ce va fi stocat pe partitia de Windows in C:\ . Acest lucru se face cu utilitarul dd (disk duplicate). Puteti face asta pe Linux si mutati fisierul in Windows (distributiile Linux vin cu dd) sau varianta folosita de mine e varianta de Windows a dd.

In Linux:

dd if=/dev/hda2 of=linux.boot bs=512 count=1

(unde hda2 este partitia de linux)

Fisierul linux.boot va trebui sa fie copiat pe C:\

In Windows trebuie sa identificati partitia cu dd –list , apoi copierea se face cu

dd if=\\?\Device\HarddiskVolume2 of=linux.boot bs=512 count=1

(unde \\?\Device\HarddiskVolume2 este partitia descoperita cu dd –list)

Urmeaza configurarea NTLOADER pentru a adauga intrarea de linux in meniul sau. In Windows XP/2000 se editeaza fisierul C:\boot.ini si se adauga linia C:\linux.boot=”My Linux” . In Windows Vista au ales sa se complice lucrurile cu utilitarul bcdedit. Prima data trebuie adaugata o intrare (folsind linia de comanda din Windows)  in bootloader cu

bcdedit /create /d “My Linux” /application BOOTSECTOR

Acesta comanda va returna un ID sub forma “{ID}”. Acest ID il folositi in urmatoarele comenzi:

bcdedit /set {ID} device boot
bcdedit /set {ID} PATH \LINUX.BOOT
bcdedit /displayorder {ID} /addlast
bcdedit /timeout 5

unde {ID} este idul returnat la prima comanda.

Rezultatul va fi o noua optiune de bootare a kernelului Linux din NTLOADER.

Daca vreti sa il testati, get it from wormux.org (sau “apt-get install wormux” pt Debian based distros) si have fun luptandu-va cu pinguini, vulpi sau gnu in echipe gen Firefox, GNU sau PHP. Have fun

Voi incerca sa fac un scurt tutorial despre openSER.

Ce este openSER? Evoluat din SER (SIP Express Rotuer), openSER ste un server SIP (Session Initiation Protocol) open-source. Daca nu stiti despre SIP (protocolul de semnalizare), inseamna ca ar mai trebui sa invatati cate ceva despre VoIP inainte de a citi acest tutorial.

Echipamente:

Vom face totul software. Intregul sistem va fi rulat pe o singura masina fizica, serverul fiind intr-o masina virtuala in VMWare Player. Masina gazda este un Windows Vista iar cea virtuala un GNU/Linux Debian 4.0r4. Cele doua sisteme sunt conectate printr-o retea virtuala 192.168.75.0/24.

Instalare openSER

Toata instalarea se va face cu drepturi de root!

Vom folosi Aptitude din Debian pentru instalare. Pentru aceasta, trebuie sa avem in lista de repositories un server unde sa se afle pachetele openSER (ex. http://ftp.de.debian.org/debian/ ). Adaugati in /etc/apt/sources.list linia “deb http://ftp.de.debian.org/debian sid main”.

Mai scurt, puteti folosi   # echo “deb http://ftp.de.debian.org/debian sid main” >>/etc/apt/sources.list

Dupa adaugarea repo-ului, trebuie updatata baza de date # apt-get update

Putem vizualiza pachetele openSER disponibile cu comanda # apt-cache search openser

Vom instala pachetul ‘openser’ # apt-get install openser

Asteptati instalarea. Veti primi un mesaj ca inainte de a porni seviciul, trebuie editat /etc/default/openser . In acest fisier, modificati linia “RUN_OPENSER = no ” in “RUN_OPENSER = yes“.

Serviciul este pornit din init.d #/etc/init.d/openser start

Va aparea un mesaj cu deschiderea serviciului pe portul 5060 TCP si UDP pe interfetele active. Puteti verifica acest lucru prin #netstart -ntl pt TCP (respectiv -nul pt UDP).

Instalare Clienti

Ca si client SIP de Windows vom folosi X-Lite (versiunea free). Get it here.

Pentru a adauga un cont SIP, dati click dreapta pe ecran si pe SIP Account Settings.  ATENTIE! In acest moment, la serverul SIP se poate loga oricine si cu orice user!!! Completam campul User Name cu un user (poate fi un numar. De obicei se creaza un Alias la nivel de server intre user(e) si numar(numere) de telefon ). Domeniul este serverul SIP. In cazul nostru este adresa IP a serverului Linux.

Pe masina de Linux vom instala o a doua aplicatie: KPhone. Pentru a instala programul, folositi # apt-get install kphone . Desi nu arata la fel de bine ca Xlite, it does the job. Adaugam si aici un cont.

Si in final testam tot sistemul.

What do you know…it works

Deci, daca nu va place voice chat-ul de la Skype, Yahoo Messenger sau GTalk, acum puteti sa va faceti propria retea VoIP. Voi reveni pe viitor cu o configurare de baza de date mySQL pentru useri ce se pot loga pe baza de parola.

De mentionat ca eu am folosit versiunea 1.3 al openSER, dar la momentul scrierii acestui articol se scosese deja versiunea 1.4, dar pe care nu am apucat sa o testez. In other news, openSER si-a schimbat, odata cu versiunea si numele. Se numeste acum openSIPS (e atat de nou incat o cautare pe Google la ‘opensips’ returneaza “Did you mean ‘opensims’ ” ).  Si bonus news: openSIPS a facut un parteneriat cu Yate (Yet Another Telephony Engine) probabil pt a face o concurenta mai buna cu Asterisk.

Sper ca a fost informativ.